agora incendiara

Cu gândul la vacanţă şi la caniculă, ideea de a merge la teatru e o binecuvântare! Dar până să ajungi în sala de teatru, trebuie să faci parte din distribuţia spectacolului străzii… Să bată gongul şi să se ridice cortina!

Actul 1 Prolog
Dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs.
Pentru că nu ştiu ce altceva să spun despre marele deranj al concitadinilor mei de sâmbată seara, când, toată pleiada fiţelor de carton şi gablonţuri a dat năvală în capitala prazului cu scopul declarat de a oferi „un show incendiaaar!!”. Starletele şi figuranţii decadenţei muzicale autohtone au paralizat Craiova timp de câteva zile, cu acordul, încurajările şi banii primăriei. Pardon. Ai noştri, dragii mei ascultători spectatori. Ba! Au mai adus şi „celebrităţi mondiale” cu onomatopee în loc de nume şi care, între două liniuţe „de zăpadă”, au falsat şi au făcut jalnice vocalize în extazul asistenţei. Nu ştiu câţi dintre voi aţi avut curiozitatea şi mai ales puterea să participaţi la „ceel mai maaare evenimeeent muzicaaal al anuluuui”, dar dacă aveţi „norocul” să locuiţi în zona zero a oraşului, nici nu trebuia să ieşiţi din casă. Decibelii şi sunetele înfricoşătoare emise de aparatura ultraperformantă a organizatorilor au penetrat structurile de rezistenţă ale imobilelor, diafragmele şi creierii locatarilor. Ştiu, vă şi mă întrebaţi ce legătură are, dom’le, acest concert cu teatrul?! Păi are! Pentru câţi dintre actorii, muzicienii, balerinii craioveni s-a pus sau s-a pus problema covorului roşu când au venit încununaţi de glorie de la festivaluri sau din turnee? Pentru câţi dintre artiştii craioveni, cu gloria cărora se mândreşte onor primărie, s-au scos din visteria urbei 400 000 de euro? Pentru câţi tineri craioveni talentaţi, premiaţi şi recrutaţi de către cele mai importante şcoli de artă din lume, primăria Craiovei a acordat burse de studiu măcar de câteva mii de euro? Dar despre ce vorbim?! Vorbim despre cei care, în cel mai diabolic stil teatral, au lăsat zecile de mii de prichindei ai Craiovei fără teatrul copilăriei, izgonindu-i ca Gonerill pe tatăl său, regele Lear (pardon, sărmanii politruci, de unde să ştie ei cine e regele Lear?!)… mă rog! şi lăsându-i fără un adăpost pe cei care, cu salarii mizerabile, le oferă copiilor cel mai frumos lucru de pe pământ: lumea poveştilor. În condiţiile în care sâmbătă seara s-au evaporat 400 000 de euro pe retuşarea imaginii oraşului cu „cel mai iubit dintre primari”, Teatrul Colibri are un buget anual de aproximativ 250 000 de euro. Teatrul Colibri nu are sediu, deşi importante oficialităţi gângăvesc din când în când despre iminenta punere în posesie a păpuşarilor cu mult visatul cinematograf Modern. Ce, îi doare gura?! Aşa că, dragii mei ascultători spectatori, până când copiii sau nepoţii voştri vor putea veni din nou la teatrul de păpuşi, delectaţi-vă cu maimuţărelile foarte costisitoare ale agramaţilor şi analfabetelor păstorite de trusturi muzicale deţinute de băieţii deştepţi şi acoliţii politici care se împăunează cu recensământul populaţiei abrutizate şi lipsite de educaţie culturală.
Asta în timp ce artiştii din instituţiile de spectacol ale Craiovei sunt obligaţi să presteze „din pasiune” spectacole estivale în aer liber, la temperaturi năucitoare, nocive sănătăţii, dar şi măştilor, instrumentelor, decorurilor, în totalul dispreţ al celor ce li se pare normal ca actorii, balerinii, coriştii şi instrumentiştii craioveni să joace gratis sau pe sume jignitoare întru desfătarea „celui mai iubit dintre primari”!

Actul 2
Cine are nevoie de teatru?
Ştiu, data trecută mă tânguiam cum că ai noştri artişti se cam codesc când e vorba de pus umărul la construirea unei stagiuni estivale. Şi nu retractez. Dar nici nu pot spune că au atâtea oportunităţi profesionale locale şi le ratează cehovian. Deprofesionalizarea artiştilor rămaşi în Craiova se datorează în egală măsură şi modului în care sunt trataţi de către autorităţile locale, incapabile de a crea evenimente cu adevărat culturale prin care oraşul nostru ar putea deveni, aşa cum mulţi dorim, un oraş cultural. Deocamdată suntem la nivel de semiprofesionişti şi semidocţi. Pentru că ei conduc instituţiile culturale. Mă rog, o parte dintre ele.
De teatru însă au nevoie toţi cei care au redirecţionat 2% din impozitul anual instituţiilor de cultură, ong-urilor care, cu speranţă şi dragoste de teatru oferă tuturor craiovenilor momente teatrale inedite, descreţindu-le frunţile, intrigându-i, incitându-i, lipindu-le un zâmbet în colţul gurii şi atrăgându-i perfid spre sălile de spectacol, acolo unde poţi deveni pentru o oră sau pentru trei orice personaj visezi. Hm! Nu-i aşa că e frumos? Teatrul, dragii mei ascultători spectatori, este oglinda vremurilor în care trăim, dar care reflectă (sau ar trebui s-o facă!) scenele, sentimentele şi gândurile din viaţa noastră după ce le filtrează prin miile de ani de teatru…

Actul 3
Topul evenimentelor teatrale
Dacă aţi ratat sau nu aţi aflat despre ultima premieră a acestei stagiuni de la Teatrul Naţional Marin Sorescu, aveţi şansa să mergeţi mâine, de la ora 19:00 să vedeţi o năstruşnică repovestire a milenarei epopei homeriene Odiseea. Regia este semnată de Tin Caroll din Anglia, scenografia de Puiu Antemir, costumele sunt create de Lia Dogaru şi, nu în ultimul rând, sunetele sunt aranjate de maestrul Iosif Herţea.
Teatrul Tony Bulandra din Târgovişte este în plin festival cu buget zero – Festivalul Babel. Pentru că şi la Târgovişte sunt „minţi luminate”, directorul Mc Ranin (vă spune ceva numele, nu?), nimeni altul decât artizanul paradelor tematice de Zilele Craiovei (nu era de bine, staţi liniştiţi!) a promis că demisioneză la sfârşitul acestei stagiuni.
Subţiri evenimentele teatrale ale acestei săptămâni. Subţiri ca un şpriţ de vară.

Şi totuşi, până data viitoare, cumpăraţi-vă bilet şi mergeţi la teatru!