agora comemorativa

Agora 16

„Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori…”

Oficial e vară. Teatrele închid stagiunea care cum pot: unele mai festivist, altele mai modest, cele mai multe, însă, cu uşurare. Dar… Să bată gongul şi să se ridice cortina!

Actul 1 Prolog
Aniversare? Comemorare!
Ştiaţi, dragii mei ascultători spectatori că Teatrul Colibri din Craiova a împlinit zilele astea 60 de stagiuni? Sigur că nu. Pseudoaniversarea găzduită de Teatrul Liric Elena Teodorini s-a desfăşurat într-o discreţie potrivită mai degrabă unei comemorări, unde a venit abia o parte dintre cei premiaţi cu valoroase diplome frumos colorate … La noi, comemorare, aniversare, totuna… Se vorbeşte despre cei „plecaţi de pe scena vieţii”, despre „trecutul glorios” (că prezentul e inexistent, iar viitorul incert), despre minunaţii colaboratori etcetera, etcetera, etcetera… Momente de reculegere, momente penibile, scene melodramatice sau de adevărat teatru absurd. Zâmbete amare, răutăţi, gafe, ipocrizii… Fără ambiţii profesionale, fără mândrie, ci doar cu sentimentul meschin că trebuia bifat şi acest moment. Nimic însă despre ce pregăteşte Teatrul Colibri pentru spectatorii săi, nimic despre premii şi festivaluri, nimic despre dorinţa de a reveni în atenţia lumii păpuşarilor şi a prichindeilor. Pentru că nu există proiecte şi strategii, pentru că numirile „managerilor” de instituţii de cultură se fac pe criterii politice sau sentimentale. Şi dacă tot românul se pricepe la politică şi la fotbal, ce e aşa mare filozofie să te pricepi şi la teatrul de păpuşi, adică pentru copii?! Mai ales când ai lucrat într-un teatru dramatic? Contează că ieri ai fost sufleor şi azi eşti director?! Înseamnă că te pricepi! Şi uite-aşa, stagiune după stagiune, Teatrul Colibri e în moarte clinică, producând, în medie, o premieră şi jumătate pe an şi bifând din condei alte acţiuni potrivite mai degrabă unei case de cultură decât unui teatru profesionist destinat copiilor. În loc să fi fost epicentrul tuturor acţiunilor dedicate zilei de 1 iunie, Teatrul Colibri a fost un simplu şi modest participant, pierdut în mulţimea spectacolelor şi evenimentelor create în Craiova pentru acest prilej. Şi n-ar fi atât de tragic totul, dacă această instituţie n-ar fi susţinută financiar din banii noştri, ai părinţilor şi bunicilor, care vrem să ne creştem copiii sănătos măcar din punct de vedere cultural! Dar noi avem în metropola noastră de aproape 400 de mii de locuitori fantoma unui teatru de păpuşi, care azi e un hibrid între teatru dramatic şi teatru de animaţie, trăind artificial numai din gloria primilor ani… Şi pentru că nu există termene de comparaţie, spectacolele Teatrului Colibri încă mai sunt aplaudate de către copii. Iar cronicile sunt euforice pentru că nu trebuie să afle autorităţile că banii alocaţi cu generozitate instituţiei sunt risipiţi pe proiecte destinate eşecului sau pe cheltuieli cel puţin nepotrivite. Cam aşa se prezintă la ceas aniversar Teatrul Colibri. Trist, adevărat şi iremediabil…

Actul 2
Cine are nevoie de teatru?
La teatrele de stat vara e relache. Bine, în multe nici în celelalte anotimpuri nu se dă în greu muncind. Că doar de-asta se numeste „teatru de stat”. Asta la noi. La ei, adică dincolo de graniţele carpato-mioritico-danubiene, teatrele au proiecte de vacanţă, fie că pregătesc noi spectacole, fie sunt în turnee şi festivaluri de vară, fie organizează în comunităţile lor diferite acţiuni artistice. La noi, nici nu începu bine vara, că e o competiţie între teatre, care trage cortina mai repede şi mai bifează o stagiune. Şi iac-aşa se scrie istoria… Şi totuşi, avem nevoie de teatru!! Nu putem decât să sperăm că vom avea norocul ca trupe independente de teatru, voluntari inimoşi şi manageri deştepţi să găsească uşi deschise la primărie (şi nu numai uşile lăturalnice, pentru favoriţi şi privilegiaţi!) şi să aducă urbei noastre parfum de scenă şi în perioada estivală. Dar ce ne facem, că mulţi dintre artiştii craioveni sunt prea stresaţi, prea solicitaţi şi, în acelaşi timp, umiliţi în astfel de proiecte?! Ai noştri actori numai la Royal Shakespeare Company se visează, cu contracte pe măsură, de obicei invers proporţionale cu talentul şi modestia… Pe când în multe alte locuri trupele teatrale intrate în vacanţă găsesc o provocare profesională uriaşă şi nostimă în acelaşi timp în proiecte estivale efemere, de semivoluntariat, dar profesioniste 100%. Şi asta se vede, se simte. În evoluţia copiilor, în accentul pus pe evenimentele teatrale, în multitudinea trupelor din cele mai mici orăşele, din participările şi premiile câştigate la festivaluri, în atitudinea oamenilor în faţa teatrului.

Actul 3
Topul evenimentelor teatrale
TNMS Craiova nu închide stagiunea oricum, ci cu o premieră, Odiseea după Homer, în regia lui Tim Carroll din Anglia. Primele pectacole vor avea loc duminică, 7 iunie şi joi, 11 iunie.
UNATC este în plină Gală a absolvenţilor, de pe 29 mai până pe 6 iunie. Sediul din Matei Voievod 75-77 îşi deschide larg porţile pentru curioşi, aspiranţi, dar şi pentru proaspeţii absolvenţi.

Cât încă nu s-a încheiat stagiunea, profitaţi! Cumpăraţi-vă bilet şi mergeţi la teatru!