joi, 5 noiembrie 2009

agorim, agorim...



“Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori”

Suntem în febra festivalurilor teatrale, ce să facem? Suntem însă şi într-o plină şi gravă criză. O, nu financiară, ci morală, profesională...

Dar să bată gongul şi să se ridice cortina!

Actul 1 Prolog

Statistici teatrale

Există în România la ora actuală aproximativ 20 de teatre de păpuşi subvenţionate 100% de către bugetele locale. E drept, multe dintre ele au suferit o “reconverssie profesională”, transformându-se în teatre pentru copii şi tineret, spre bucuria funcţionărimii artistico-prestatoare căreia i se pare oricum o corvoadă mânuirea şi o nedreptate gloria păpuşii. Şi cum suntem ţara lui “las’ ca merge şi aşa”, minţile luminate cu becul de serviciu din sala de spectacol găsiră un truc teatralo-financiar de impresionare a autorităţilor finanţatoare: festivalul!! Există în cele 2 sezoane, de primăvară şi de toamnă, 6 festivaluri (de care am aflat eu, e adevărat, şi nu le-am numărat ca Pristanda steagurile) dintre care unul se declară singurul festival de gen din ţară. Ca-n poveşti!

Practic se împuşcă doi (sau mai mulţi?) iepuri dintr-un foc: copiilor din oraşul gazdă le sunt oferite zi de zi, timp de aproximativ o săptămână, spectacole variate (ca stil şi calitate), iar participanţilor li se oferă de către membrii juriului (unde există competiţie) premii. Care premii au nume cel puţin ciudate, dacă nu de-a dreptul ridicole: „Premiul pentru savoarea dramatizării, modernitate scenografică şi vigoare interpretativă” sau „Diplomă pentru virtuţile creative ale decorului şi păpuşilor”, deşi ambele se referă şi la scenografie şi sunt acordate în cadrul aceluiaşi festival, nu spui care! Başca reputaţia finanţatorului care nu mai poate de grija teatrului, direcţionând generos din bugetul local vreo sută-două de mii de lei vechi spre minunata manifestare, întru lauda de sine în campaniile electorale, toate câte-or fi ele.

Poate şi de aceea eu traiesc acut şi inexplicabil sentimentul „bifării” unei alte ediţii – pentru organizatori, iar pentru trupe – a participării la un alt festival, necesară întocmirii raportului de activitate pentru primăriile tutelare. Pentru că în perioada imediat următoare festivalurilor pot fi citite pe internet (pseudo)cronici în ziare despre „încununarea cu premiul X (urmează numele pompos) a minunatului spectacol Y”, de care toată lumea, fie ea de specialitate sau nu, se declară oripilată. 

Nu am remarcat, din păcate, dorinţa unor discuţii „pe bune” despre teatrul de păpuşi şi animaţie din România (aflat pe o pantă descendentă, în ciuda declaraţiilor superlative, care sunt cu mult mai nocive decât recunoaşterea unui eşec, a unui blocaj sau a unei etape nefaste) în comparaţie (sau nu) cu alte teatre din lumea largă (măcar cu cele participante). Poate aceste discuţii ar fi urmate de măsuri concrete, de o reaşezare a scalei valorilor şi de o personalizare a festivalurilor de gen din ţară. Pentru că ne confruntăm cu o teribilă lipsă de personalitate a celor mai multe dintre aceste manifestări.

Singura excepţie pozitivă este Festivalul Internaţional de Teatru Alba Iulia. Şi meritul este al echipei formată din Teatrul de Păpuşi „Prichindel” şi Consiliul Judeţean Alba. Vă recomand din tot sufletul şi cu toată responsabilitatea profesională să mergeţi la Alba Iulia toamna, în plin festival…

Actul 2

Cine are nevoie de teatru?

Copiii, părinţii, bunicii şi ceilalţi trecători aflaţi sâmbăta trecută în Piaţa Mihai Viteazu din Craiova unde la ora 12:00 era anunţat un spectacol al singurului teatru destinat copiilor craioveni şi finanţat 100% de acei părinţi şi bunici plătitori de taxe şi impozite. Şi cărora nimeni nu a catadicsit să le ofere măcar o explicaţie… Îmi cer eu scuze public, pentru că în oraşul meu cu care mă mândresc pentru că e al meu, lipsa respectului şi a bunului simţ este virtute. Îmi cer scuze copiilor dezamăgiţi că dreptul lor la cultura, la teatru este ignorat şi sfidat de către cei care n-ar exista fără zecile, sutele, miile de perechi de ochişori curioşi şi mânuţe care aplaudă la spectacole din nevoia ancestrală şi vitală de teatru. Dar nu-mi cer scuze părinţilor care nu apără acest drept al copiilor lor la teatru şi nu iau atitudine. 

 Actul 3

Topul evenimentelor teatrale

1. PREMIERA la TNC Vineri, 6.11.2009 ora 18,00,sala Ion D. Sîrbu LUMINA DIN POD de Carmen Firan - Regia: Mircea Cornişteanu, spectacol ce poate fi vizionat şi Duminică, 8.11.2009

2. FNT – Bucureşti 31 octombrie – 8 noiembrie

3. Reluarea seriei de spectacole susţinute de către Teatrul Colibri la Teatrul Liric începând de duminică, 8 nov, de la ora 12:00, când este programată reprezentaţia spectacolului Cenuşăreasa.

Până săptămâna viitoare, luaţi-vă bilet şi mergeţi la teatru!