joi, 10 decembrie 2009

depresii de toamna


de/o vreme nu mai agoresc. din aceeasi vreme nu mai scriu. am obosit. si nu numai de munca (a, nu la teatru, ca nu sunt "abilitata"), dar si de invazia nesimtirii si a prostiei. acuma scriu profilactic si din igiena. ca daca destinele teatrului sunt pe mana unor nedusi la teatru si sfertodocti, aleluia. daca singurul criteriu solid "competitional" e vaduvia urmata de derogari profesionale obtinute de la mcc prin care se certifica si se valideaza incompetenta, pilele, obedienta, ingustimea mintii si prostia, atunci zic din nou aleluia. mojicia, tupeul, minciuna cu care suntem intoxicati in permanenta s/au transformat in calitati pozitive necesare unui manager. de fapt ma ingrozeste nu atat reteaua acestor canalii, fosti activisti comunisti, cat perpetuarea ei prin copiii, rudele, neamurile lor protapite in posturi cu atat mai inalte cu cat sunt mai incompetenti si obedienti. inculti, neprofesionisti si rai, aceste celenterate dependente de cineva (sot, unchi, nas, cumnat, fin, cumatru etc) sunt cu mult deasupra istoriei. pentru ca ei, ha!, ei scriu istoria! si stiti ceva? aceasta istorie ramane pentru generatiile viitoare. 

oricum, eu continui jihadul. si astept o mustrarica, o sanctionare/acolo, cat de mica! macar pentru exercitarea autoritatii directoriale, ca de competenta... m/am lamurit!! poate intr/o alta viata.