miercuri, 17 februarie 2010


sunt în etapa lirică a iernii, după cum bine se poate vedea. asta nu înseamnă că vă scutesc de "mizeriile" cu care v-am obişnuit! le vine rândul mintenaş, numai că e nevoie de o sinteză, pentru că anomaliile şi măgăriile se succed cu o rapiditate cu care eu nu prea ţin pasul. îmi cer scuze pentru asta. promit sa mă revanşez. până atunci ne mai delectăm cu ceva rime cu miez.


fără titlu, de petre dragu
(deşi e oltean, nu e celebru. nu căutaţi pe "goagăl")


cu peniţă de brăbete,

nu de gâscă sau păun,

zgâriai pe un dovlete

ce-avusei lumii să spun.


şi-ncepui cu foaie verde,

ca în doinele bâtrâne,

cântecul dacă s-o pierde

foaie verde tot rămâne.


ps. de miercuri, 24 ale lunii, la radio oltenia craiova ascultaţi agora culturală unde reiau seria tabletelor veninoase despre lumea ca scenă şi viţăversa.

duminică, 14 februarie 2010

"Copiii care se iubesc" de Jacques Prevert

Copiii care se iubesc se-mbratiseaza in picioare
Langa portile noptii
Si trecatorii care trec ii arata cu degetul
Dar copiii care se iubesc
Nu sunt acolo pentru nimeni
Si numai umbra lor
Inlantuita umbra tremura in noapte
Starnind mania trecatorilor
Mania si dispretul lor si rasetele si invidia
Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni
Ei sunt in alta parte dincolo de noapte
Mult mai presus decat lumina zilei
In orbitoarea stralucire a primei lor iubiri.


ps multzumesc, ionutz

miercuri, 10 februarie 2010

de sezon

zăpezi

miron radu paraschivescu

Acum, pe-ntregul câmp n-ai să citeşti
Decât cuneiforme păsăreşti,

Dar spre-a fi scrise, trebuia să vină
Din cer, transport de linişti şi lumină.

Atâta alb, atâta dăruire,
Ca un ecou din nemărginire,

Atâta alb, tot alb jur împrejur,
Dând celor vii şi mai exact contur.

luni, 8 februarie 2010

mătrăgune



poza e de mare artă. cine ştie despre ea bine, cine nu să caute. merită.

aşaaa... unde rămăsesem? a! după otrăvitul articol din gazetă (semnat clara stănescu) mă aşteptam cel puţin la urletele (creştine şi pline de bunătate, de altfel!) de care avusei parte la publicarea (maaare tupeu pe mine!) unui material despre blestematul GAG în revista teatrul azi (câte acatiste şi lumânări întoarse o fi plantat cuvioasa... d-alea cu "prafu' şi pulberea să se-aleagă", însoţite obligatoriu de 3 cruci ample şi smerite...). derogata însă nimic! da' ştiu de ce: a primit asigurări că va ieşi ok la evaluare şi nu-şi pierde fotoliul de sub fund (nici n-are cum altfel, prea e bun manager!), deşi nu s-a putut abţine de la câteva minciuni de mii de ori mai înveninate decât spusele mele, că aşa e cu ortodoxele demonstrative: cheamă presa la colivă, să le vadă cât sunt de credincioase şi sfioase. şi, contrar cutumelor ortodoxe, fac spectacol din discreţia cu care ar trebui să comemorezi vreun "regretat". şi uite cum se scrie istoriaaaaaa... frumos, nu? mai ales când interesul (ăla meschin) este ridicat la rang de principiu (că numai valoarea şi pilele contează!, da' ai dat cu oiştea-n gard de la-nceputul erei comediei negre - uuups! am mai primit o sancţiune pt asta!) şi notorietatea înseamnă valoare (în accepţiunea gibonilor care au coloana vertebrală cartilaginoasă şi băloasă). 

ooo, vor fi iar discuţii pe la colţuri despre "umorile-mi" şi despre răutatea-mi. oooo, daaa! ce bine că sunt ei/ele deontologi şi derogaţi! ce bine că se pricep la toate, ca orice profesionist adevărat! ce bine dă la public ipostaza de victimă! (bine, aşa victimă, aşa public...) uraaa! vom ajunge în topul parastaselor culturale, mai dă-l încolo de teatru! o să ne facem că facem şi teatru ca să nu se prindă primăria că nu ne pricepem şi că ne e cald şi bine, nu dăm în brânci muncind, da' ne văietăm precum bocitoarele pe hoit cât suntem de stresaţi (cam de 15%) şi de artişti (toţi suntem artişti, mai ales cei care nu sunt pe scenă, singurii expuşi publicului)! e frumos prin mahalaua noastră. "ne râdem, ne simtem bine!"

a! şi cică " să se scrie de noi la gazetă, orice, numai să scrie de bine! ca să vadă lumea (adică primăria) că existăm!" Băăăăăăăăăă!!!! da' de proiecte, programe culturale auzirăţi???? cu ce dracu' (na! c-o zisei!) să ne lăudăm??? cu buxifan??? cu motanul încălţat cel nou şi refăcut??cu degetzica?? (ia de citeşte teatrul azi. dacă nu-l ai, ţi-l împrumut! sau nu, că ăia sunt nişte răi şi nişte nepricepuţi!) cu pinokio?? adică un spectacol în 4 ani de mandat??? ei bine, nu, resuscităm din spectacolele care au trecut cu mult de vârsta majoratului. adică punem mortu-n fereastră până la vine poştaşu' cu pensia! cam aşa facem noi cu spectacolele cu care odinioară umpleam de glorie craiova. nu le respectăm dreptul la amintire. 


marți, 2 februarie 2010

bârfe, zvonuri, răutăţi



nu se calmară încă nervii (vărsaţi pe scârba de adriana teodorescu! că cică dacă mai scriu prostii d-astea pe blog, nu ne mai dă statu' casă!) provocaţi deontoloagei derogate de către telefonul interimarului folcloric (de fapt, pe preacucernică o sâcâie că sunt alţii mai tari în intervenţii, pile şi relaţii decât ea, cinstita şi profesionista!) pentru râvnitul şi disputatul spaţiu de desfăşurare culturală, că se lasă iar cu parastas: marin sorescu, cum cine?! păi dacă onor primărie asigură la cetatea dinescului "un cadru intim" de fo 6 sute de milioane de lei vechi (vechi, da' buni!), colimbricii măcar o colivă să producă! cu drajeuri, nuci, esenţe! şi crucea din cacao executată artistic cu şablonul! cine zice că nu sunt producţii teatrale pentru copii e un rău (aşa ca mine) şi un... un... aaah! să-ţi fie ruşine, adriana teodorescu! (pe modelul "să-ţi fie ruşine, dinu patriciu!") că din cauza ta (adică a mea, normal!) era să pierdem sediul, dacă doi consilieri judeţeni (adică de la primărie, dacă n-aţi înţeles! că voi nu pricepurăţi, exprimarea a fost justă!) nu s-ar fi luptat ca leii să nu-i lase pe bieţii copii craioveni fără teatru (aici băgăm faza cu bărbia şi glasul tremurânde, lacrima scremută etc.)! că cică primăria o sa dea eroic radefu' (monopolizatorii sălilor de cinema) în judecată pentru patria! să le-o dea copiilor craiovei, cu generozitate şi maximă dedicaţie de la naşu'!!!!! asta e foarte bine, problema e că ce-or să facă dup-aia?! da' nu-i mai dau idei, că-şi însuşeşte tot ce spun/declar/gândesc.  că aşa e cu oamenii-vid: trebuie să se umple cu ce absorb de la alţii, dar fără să filtreze, adică să gândească. mai nou cică fostul bloc sovietic e cel mai tare în teatru de păpuşi! le zice convingător, de parcă ar fi din experienţe proprii... mooooaaa! unde-o fi citit/auzit chestia asta?! (la nemernica de adriana teodorescu în nici un caz! poate la destinatarii celor 20-30 de invitaţii, a câte două locuri, distribuite săptămânal cu generozitate funcţionărimii aducătoare de mici servicii, ca să vază şi ei un spectacol pentru copii, care ei n-are bani să ia bilete, că ie scumpe - 4 lei!)   

şi totuşi, nu ma lasă pipota-mi înveninată să nu (mă/te/o/îl) întreb: lu' caragiale de ce nu-i facem o colivă? aaaa! poate nu ne convine că ne cam recunoaştem în scrierile lui... ba nu, de fapt nu are valoarea naţională a lu' vieru şi a lu'... zi să-i zic! na, că nu-mi aduc aminte, da' e beneficiar de colivă culturală!