sâmbătă, 25 iunie 2011

Vine vara, bine/mi pare, a sosit vacanta mare!

Concedii, tabere, calatorii, planuri de renovare a caselor sau a vietii, examene si consecinte, ce mai!, iar o vara agitate si spumoasa!

Citesc intr/un ziar cum lumea fierbe in asteptarea verii teatrale in Europa: festivaluri pentru toate categoriile de spectacol: teatru, muzica, film, dans sau combinate. Si/mi trasez in gand un drum care sa cuprinda cat mai multe astfel de evenimente. Incep cu Serbia, unde la Subotica se desfasoara la inceput de iulie un minunat festival de film in aer liber in amfiteatrul parcului Palic (vorbim si despre statutul amfiteatrului in comunitatea noastra!), apoi trec in Ungaria si ma opresc la Szeged la alt festival in aer liber dedicate muzicii de orice fel, de la opera la punk/rock, fac un tur prin Italia unde Arrena di Verona gazduieste toata vara reprezentatii ale unor celebre opere, dar si concerte, si ajung in Franta la timp pentru festivalul de la Avignon. Si gata vacanta, dar nu si festivalurile!

Si ma intorc acasa, in metropola numita Craiova. Si se termina povestea.

Visul frumos s/a spulberat! De cativa ani, firava initiative de a copia occidental fara nici un fel de support real a palit cu fiecare editie. De cand cu facilitatile calatoriei spre tarile ravnitei civilizatii, edilii nostri, in spiritul profound romanesc al lui copy/paste, au gasit de cuviinta sa culturalizeze spatiul public. Evident, fara nici un fel de analiza sau strategie sau macar gand. Si zis/a vataful: sa iasa artistii in strada sa cante si sa joace intru desfatarea norodului! Zis si facut! Cine si cum sa le explice multpreastiutorilor si hiperculturalilor alesi cum ar trebui facut? Directorii de institutii de spectacol din Craiova? Ei implinesc doar pohtele ce pohtesc acei ce le rectifica bugete si le aproba, numai din marinimie!, organigrame si proiecte. Cine, deci, si cum sa le explice? Cine sa se priceapa si sa fie abilitat sa o faca? Vreo tanara domnita care stie perfect limbajul criptic al comunicarii virtuale? Perfect! Ce studii si background cultural are? Pardon, e la fel de indiscreta intrebarea ca si aceea despre varsta… E suficient ca e fata/nepoata/nora/verisoara/cumnata cui trebuie. Asa ca viata estivala a Craiovei e la fel de lipsita de clorofila, de personalitate, de profesionalism ca insisi programatorii sai. De aceea multe veri de/acum inainte vom vedea/asculta in piata socio/umana aceleasi spectacole si (aproximativ) concerte. Copiii se vor delecta pe toata perioada copilariei lor (pana in adolescenta chiar) cu aceleasi spectacole, deja in circuit de cativa ani buni, si pe care oricum le/au vazut si in sala de spectacol. Ma rog, in sali de sport, de clasa, de mese… Sa revenim insa: iar melomanii vor admira fetzele blazate ale acelorasi artisti ai institutiilor de spectacol muzical, cu aceleasi fragmente din opera sau concerte celebre… Important e sa bifam noi niste actiuni, sa ne bucuram ca a mai trecut o vara culturala… Iar craiovenii sa plece in concediu sau sa stea la terase daca nu le convine! Si sa/si plateasca taxele la timp, ca e nevoie de bani la buget. Cu bugetul stim noi ce sa facem!

De exemplu renovam, la a cata strigare, Doamne!?, teatrul de vara din parc. Un fleac de 1 milion de euro! Da, dar punem scaune din fibra de sticla, un rafinament, nu alta! Ca pe stadion. Pai da, sa se asorteze cu gresia si faianta cu care am potcovit Casa Bibescu. Stiu, stiu, cum imi permit sa/mi dau eu cu parerea, cand arhitectii Craiovei si ai proiectelor asa au zis… Vorbim despre aceiasi arhitecti care semneaza puz/uri ce dau posibilitatea aparitiei constructiilor monstruoase si apoi se vaieta la televizor ca orasul nu arata bine? A, da! Vorbim despre aceiasi arhitecti care/si dau avizul pentru masacrarea cladirilor de patrimoniu in schimbul unor contracte de prestari derulate prin firmele lor? Atunci de ce ne miram ca, intr/un spatiu peisagistic ce reclama un anume stil, teatrul de vara va avea plastic, mult plastic? Eu zic sa nu ne mai miram, cum nu ne mai miram ca sala polivalenta n/o sa fie functionala inca multi ani de/acum inainte, desi a inghitit bani cat pentru un cartier rezidential.

Si poate mirarea ne/o transformam intr/o cerere concreta si ferma de a repara fapta incalificabila de a da afara Teatrul Colibri dintr/o cladire de patrimoniu, cu avizul “specialistilor” si de a/l tine intr/un prelungit surghiun. Ca asa merita! Si cei 40 de mii de copii ai Craiovei si, probabil o suta si ceva de mii ai Olteniei, dar si papusarii, forma inferioara marilor artisti! Daca era vorba despre artisti cum sunt aceia care umplu tabloidele si care sunt asteptati cu covor rosu sa faca play/back pe bani multi… da! Nu niste anonimi care spun povesti mai frumos ca oricine pe pamantul asta, cu papusi!

Discutia ramane deschisa, monologul meu va continua. Bucurati/va de spectacolele gratuite oferite de personajele contemporane ale urbei! Caragiale curat!

marți, 21 iunie 2011

rautatzi&frustrari&sictir


Apropiata vacanta starneste nelinisti, disperari, sperante… Peste stagiunile teatrelor craiovene cade incet cortina. Bilantul este mai mult decat multumitor.

Conform bunei noastre traditii, de neclintit, ne place sa ne laudam cu implinirile marete, care nu sunt chiar asa marete, aproape ca nu sunt cu adevarat impliniri, dar… multi vad, putini cunosc. Zic, deci, sa ne laudam! Cu minunatele spectacole si cele mai importante premii ale celor mai importante festivaluri. Cu manifestarile cultural/omagiale de inalta tinuta artistica. Cu profesionistii din dotare. Sau cu neprofesionistii care sunt buni la toate. Ce mai, succese fulminante! Si aprecieri pa masura… Articole in pesa de specialitate si cea locala, interviuri, invitatii la chermeze, ce mai, tot tacamul! Sa rasuflam usurati ca am mai avut noroc de o stagiune “bogata”, care ne asigura o alta stagiune… In schimb nici o vorba despre neimpliniri, despre neputinte, despre ratari, despre deprofesionalizare… Conform aceleiasi bune traditii, minusurile trebuie raportate ca plusuri sau bagate sub pres. Sigur ca exista pericolul ca aceste minusuri sa explodeze sau macar sa rasufle, dar de/aia suntem in fruntea trebii, sa param orice tentativa de rabufnire a unor astfel de erezii cu armele din dotare: mustrari si sanctiuni; sunt pregatite insa si amenintarile cu “te dau afara!”. Asadar un bogat arsenal.

Pe principiul “carului pus inaintea boilor”, in Cetatea Banilor exista un fel de a face lucrurile putin pe dos. Adica incepi a construi o casa de la ferestre, fara temelie. Pui perdelele inainte de a zugravi. Montezi mobila inainte de a pune dusumeaua… Pentru ca nu stii? Pentru ca esti incompetent sau pentru ca esti si incompetent si tolerat? Acuma, daca ar fi casa ta, proprie si personala, n/ar fi bai, dar cand este proprietatea unei comunitati si tu esti numit (ma rog, castigator al unui concurs perfect legal, transparent, bla/bla/bla…) sa te ocupi de aceasta constructie, parca ar fi nevoie de un strop de responsabilitate. Atat din partea ta, constructorule, cat si din partea celui ce te/a parasutat in jilt. Dar responsabilitatea este apanajul celor onesti si verticali, adica a celor care nu respecta “planul de impliniri marete al vajnicilor conducatori”. Si acestia, “ereticii”, imediat se pricopsesc cu o sanctiune sau macar o mustrarica. Si daca nici asa nu sunt pusi la respect, mai exista o arma: concediul fara plata! Ai un proiect important? Interesant… Cum???? Fara sa/l onorezi, pe el, pe proiect!, cu prezenta noastra? Atunci ia treci in concediu fara plata! Si ce daca e un proiect prin care e reprezentata Romania? Nu suntem noi in poll position, ia sa nu fii nici tu! Sau mai bine sa nu fii deloc! Na! Numai ca, dragi ascultatori spectatori, acesti iremediabili activisti, marginiti in lacomia lor si disperarea de a nu/si pierde pozitia, nu pot gandi pana acolo incat sa constientizeze ca secretul unui astfel de proiect nu sta in cuantumul diurnei, ci in profesionalism… Asa ca, pentru lamurirea acestei parabole, va spun doar atat: un GAG a plimbat papusile romanesti (nu va imaginati ca de la Craiova, Romania e mare!) prin Serbia timp de o luna. Cu fast, onoare si mult drag. Reprezentarea Romaniei pe persoana juridica. Suna destul de bine pentru multi, nu?

Mai ales pentru onor nostri edili care au avut in acest timp probleme artistice deosebite: au sarbatorit ziua copilului! Un festival cu totul si cu totul special, o organizare impecabila si profesionalism cat cuprinde! Printre standurile cu flori, trupele institutiilor de spectacol arondate primariei au sustinut zi de zi, timp de o saptamana, spectacole la poalele bidiviului voievodului Mihai. Asa cum se facea munca patriotica in vremuri trecute, dar nu apuse, adica declarata voluntara, dar in fapt o constrangere odioasa, asa si artistii craioveni au raspuns prezent la apelul organizatorilor. Din dragoste pentru copii si functii. O bucurie, nu alta! Iar organizarea… Nemteste! Desfasurator, timpi respectati, spectacole fastuoase, si multi copii chinuiti pentru a bifa unii cate o actiune indeplinita! Nu stiu ce este mai revotator: cinismul cu care sunt folositi copiii de ziua lor sau lipsa de atitudine a adultilor . Pentru mine, marturisesc, e o mare enigma: cum pot accepta parintii, invatatorii si educatorii asemenea intamplari pentru copiii lor?! Probabil sunt naiva (eufemistic vorbind) cand cred ca noi suntem responsabili pentru viitorul nostru, viitor pe care/l vom avea dupa cum ne crestem copiii. Si nu/mi vine/n gand decat un singur exemplu: cum sa sper eu, iubitor de teatru de papusi si de copii ca institutia numita Teatrul Colibri, cu oamenii sai cu tot, va avea parte de respectul cuvenit din partea autoritatilor locale cand decidentii nu vin niciodata cu copiii lor la spectacole si, mai grav, unii nu stiu unde se afla azi sediul vitregitului teatru?

In loc de incheiere: cainii urla, caravana trece...