miercuri, 8 aprilie 2009

venin de primavara/la agora culturala

Agora 8
„Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori…”
Bine ne-am regăsit, dragi ascultători spectatori, şi în această seară, aici, la Radio Oltenia Craiova. De obicei, în Oltenia noastră dragă, dar mai cu seamă în capitala ei Craiova, despre teatru se vorbeşte şi se scrie numai de bine. Nu de-alta, da’ nu cumva să supărăm pe cineva important. Că aşa suntem noi, oltenii, cu o coloană vertebrală dreaptă şi întinsă numai când e în poziţie orizontală! Din acest motiv… Să bată gongul şi să se ridice cortina!

Actul 1 Prolog
Griji şi priorităţi teatrale
Care credeţi, dragii mei ascultători spectatori, că au fost primele griji în unele teatre la aprobarea bugetului local? Febra creaţiei? Curiozitatea căutării unor noi forme estetice? Iniţierea şi realizarea unor noi proiecte teatrale? Spectacole şi festivaluri? Exclus! Salariile de merit, sporurile, promovările… (În teatru, ca-n viaţă!) Adică dacă suntem 3 oameni într-un birou, nu e normal ca unul să fie şef? Şi nu e normal ca şeful să fie cel mai puţin instruit dintre cei 3? Pentru că dacă tot faci o promovare, măcar să ţii seama de nivelul de obedienţă al promovatului faţă de autorităţi, de vârstă şi vechime, de problemele sale personale… Competenţa, pregătirea profesională, rezultatele activităţii anterioare – fleacuri! Cum? Actorul X a avut în 2008 un an foarte bun profesional? Şi? Cum să poată fi promovat sau stimulat printr-un salariu de merit, când nu are decât 35 de ani, a absolvit o facultate de teatru, nu se ceartă cu nimeni şi, culmea!, are 2 vertebre unite între zonele cervicală şi lombară care nu-i permit o încovoiere adecvată! Să mai aştepte şi să se dea pe brazdă! Salariile de merit le luăm noi, cei care avem derogări de studii, derogări de competenţe! Noi, cei care suntem abilitaţi să gândim într-un teatru, nu toţi actoraşii ăştia care nu au nici măcar 50 de ani! Noi, cu liceul industrial la bază, dar care ne pricepem la tot într-un teatru: la actorie, regie, scenografie, muzică, să nu mai vorbesc de management şi marketing!
Ştiu, sunt lucruri urâte, care dintr-o falsă pudoare sau mai degrabă din laşitate nu sunt spuse. Însă protejarea acestei aure mincinoase a unor instituţii teatrale nu poate decât distrugă misterul şi emoţia cu care orice iubitor de teatru, fie el artist sau spectator, este învăluit. Efectele acestor anomalii nu afectează imediat buzunarele nimănui, dar, pe termen lung, vor veni generaţii care vor dispreţui teatrul ca instituţie şi fenomen cultural şi nu vor da 2 bani pe existenţa unui teatru, nici ca spectatori şi nici ca autorităţi tutelare. Din păcate, în teatru comunismul nu a dispărut, s-a transformat puţin. Nu mai suntem terorizaţi de dictatura politică (deşi sunt şi teatre unde acesta încă face legea!), în schimb suntem în plină dictatură a imposturii, a lichelismului şi a incompetenţei profesionale. Iar toţi cei implicaţi în acceptarea mai mult sau mai puţin tacită a acestor repere negative sunt complici la prăbuşirea unor bastioane culturale. Clipa efemeră de emoţie, de glorie, aplauzele, cortina, mirosul scenei, bătaia gongului – toate sunt sfidate şi batjocorite prin ceea ce se întâmplă azi în multe, mult prea multe teatre româneşti. Iar Craiova nu poate face excepţie!

Actul 2
Cine are nevoie de teatru?
Oltenii, dar nu orice fel de olteni, ci locuitorii din Caracal, un orăşel cât un cartier craiovean, dar care din redeschiderea unui teatru (şi ce teatru!) a creat o adevărată sărbătoare! Respectând tradiţia culturală a locului, oamenii au crezut cu tărie în puterea teatrului de a aduna energii pozitive şi au reuşit, în câţiva ani, să reclădească un templu (şi nu spun cuvinte mari), un templu al Thaliei.
În acelaşi timp, la Craiova Teatrul Colibri este deposedat de sediu (în interes public, fireşte!) şi lăsat de izbelişte, surghiunit când într-o clădire de birouri, când într-o căsuţă (încurajându-se astfel parteneriatul public-privat, nu-i vorbă!)– fiind singurul teatru (încă) profesionist pentru copii din Oltenia, cu specific păpuşăresc. Câteva zeci de mii de copii ai Craiovei şi celelalte zeci de mii de copii ai Olteniei au nevoie de acest teatru! Numai că nu suntem în Caracal, acolo unde nu sunt ambiţii metropolitane, dar unde oamenii încă n-au uitat (deşi ar fi avut dreptul) că teatrul este însăşi evoluţia culturală şi socială a omului în comunitate. Şi trebuie să spun, cu ciudă oltenească, dar cu maxim respect, faptul că admir gestul normal al spectatorilor din Caracal de a-şi cumpăra bilete la teatru. Şi amendez, în acelaşi timp, lipsa de respect a autorităţilor craiovene prin care concitadinii noştri sunt încurajaţi să nu-şi plătească locul la teatru. Am auzit lamentări cum că, vezi doamne, câte instituţii de cultură are de purtat pe umeri bietul contribuabil şi biata primărie! Dar n-am auzit nici un îndemn la cumpararea biletului de teatru! Că despre puterea exemplului, ce să mai vorbesc…
Şi tare mi-e teamă că în scurt timp Caracalul va deveni capitala teatrală a Olteniei, în timp ce teatrele craiovene vor trăi din gloria trecutului, din mila autorităţilor şi în dispreţul acestora. Speranţele mele se leagă însă de spectatori… Deşi eu, ca spectator, mai că aş emigra la Caracal!

Actul 3 Topul evenimentelor teatrale
Teatrul Colibri prezintă vineri, 10 aprilie, la Centrul Cultural Izbiceni-Olt (la o aruncătură de băţ de Caracal!), spectacolul Jocuri magice, iar sâmbătă, 11 aprilie, de la ora 12:00, pe scena Teatrului Liric din Craiova este programată reprezentaţia spectacolului Cenuşăreasa. Şi încă un anunţ legat de Teatrul Colibri: după sărbătorile pascale ne veţi găsi la o nouă adresă, pe strada Împăratul Traian nr. 28. De-aici, Dumnezeu cu mila!
TNC
Joi 9 aprilie 2009, ora 17 sala I D Sirbu NAPASTA de I.L.Caragiale Regia Kincses Elemer
Vineri 10 aprilie 2009, ora 18,30 sala I D Sirbu SCAUNELEde Eugen Ionesco Regia Kincses Elemer
Sambata 11 aprilie 2009, ora 18,30 sala I D Sirbu SCAUNELEde Eugen IonescoRegia Kincses Elemer
Duminica 12 aprilie 2009, ora 18 sala I D Sirbu GRASANA de Neil La Bute Regia Mircea Cornisteanu
Marti 14 aprilie 2009, ora 17, sala I D Sirbu VREME TRECE,VREME VINE dupa versuri de M.Eminescu Regia Ilie Gheorghe
ora 18,30 sala Amza Pellea ROMEO SI JULIETAde W.ShakespeareRegia Yannis Paraskevopoulos
Miercuri 15 aprilie 2009, ora 17 sala I D Sirbu PARACLISERUL de Marin Sorescu Regia Valeriu Dogaru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu