Nichita Stanescu - Leoaica Tânără, Iubirea
Leoaica tânara, iubireami-ai sarit în fata.
Ma pândise-n încordare
mai demult.
Coltii albi mi i-a înfipt în fata,
m-a muscat leoaica, azi, de fata.
Si deodata-n jurul meu, natura
se facu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Si privirea-n sus tisni,
curcubeu taiat în doua,
si auzul o-ntâlni
tocmai lânga ciocârlii.
Mi-am dus mâna la sprânceana,
la tâmpla si la barbie,
dar mâna nu le mai stie.
Si aluneca-n nestire
pe-un desert în stralucire,
peste care trece-alene
o leoaica aramie
cu miscarile viclene,
înca-o vreme,
si-nca-o vreme…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu