Respectuos neam mai suntem si noi, oltenii… Cum ne omagiem noi personalitatile si cata substanta au manifestarile noastre culturale… Prinos si originalitate!
Abia incheiate, manifestarile cultural-omagiale dedicate lui Marin Sorescu in acest an sunt deja o amintire, mai placuta sau mai trista, ramasa in paginile unui ziar… Amintiri placute au poate cei care, dragii de ei!, sunt convinsi ca bifarea unui fapt constituie chiar un act cultural. Nu conteaza ca ei insisi – initiatorii si organizatorii - sunt plictisiti, apatici si lipsiti de inventivitate, nu conteaza ca, uneori, prin astfel de manifestari stirbesc prestigiul si imaginea celui omagiat (viu sau mort), dar mai ales nu conteaza lipsa de interes a celor chemati (uneori obligati) sa asigure auditoriul… Cu fast sau fara fast, memoria, personalitatea si opera lui Sorescu e tarata in derizoriu nu neaparat din rea vointa. Calitatea intelectuala si estetica a activitatilor ce alcatuiesc pompos “Zilele Marin Sorescu” este mediocra. Sigur, sunt iremediabil rautacioasa si carcotasa! Plina de venin si invidie! Dar nu sunt singura (printre poeti, parafrazandu/l pe recentul omagiat) care gandeste astfel despre ce se intampla in fiecare an la sfarsit de februarie. Diferenta e ca foarte putin isi expun parerile in spatiul public. Ceilalti – “cum sa scriu asa ceva?! Pai n/or sa/mi mai dea bani de la primarie dupa aceea…” sau “nu pot sa spun oficial ca nu e bine, pentru ca s/ar supara dl. X cu care stii, colaborez…” sau “e, ce ma costa sa zambesc sis a adresez felicitari organizatorilor? Nu/mi stric relatiile cu Y de la primarie!” Hm! Sa fie oare ipocrizie? Sau numai lasitate? Poate un pic de oportunism? Poate un pic din toate! Daca pana anul trecut Sorescu era personalizat si diminutivat intr/un miel botezat de catre un personaj contemporan care nici macar un titlu de carte soresciana nu stie, darmite sa fi citit, intr/un chiolhan opulent, anul acesta partea gastronomica a lipsit, dar nu in favoarea celei spirituale, pentru ca si aceasta a lipsit!! Dar apogeul fatarniciei a fost atins de discursurile lacrimogen/omagiale ale detractorilor lui Sorescu! Si nu numai la acesta editie jubiliara, ci la toate manifestarile organizate postmortem pentru acesta. Cei care l/au jignit si l/au determinat sa plece umilit din Uniunea Scriitorilor, cei care l/au acuzat, barfit, sapat acum se bat cu pumnul in piept declarandu/si prietenia si admiratia pentru Sorescu. Ba, mai mult, sustin ca sentimentul era reciproc! Neagra furie te/apuca! Cat o sa/I mai ascultam, dragii mei ascultatori spectatori, pe acesti epigoni si pigmei a caror singura sansa la notorietate este imbratisarea umbrei unei mari personalitati? Sau poate ei cred ca talentul e contagios? Ei bine, nu e! Crezand poate ca le creste cota valorica invocandu/l pe Sorescu, bietii de ei nu realizeaza ca alaturarea numelui lor langa cel al poetului accentueaza discrepanta! Ca intre cer si pamant!
Spuneam putin mai inainte despre amintirile pe care un participant (accidental sau nu) la Zilele Sorescu le pastreaza… Si spuneam ca amintiri placute pot avea, eventual, cei care cred in mintea lor de presupus intellectual ca sunt chiar eroi in incropirea unor pseudo/evenimente… Amintirile neplacute insa vor intuneca “spiritual sorescian” din fiecare… Prea putin despre Sorescu si prea multe despre noi. Noi in raport cu Sorescu. Noi suntem demni de omagiu pentru ca ne amintim de Sorescu. Noua ni se datoreaza cel putin ca lui Sorescu pentru ca uite ce simpozioane frumoase stim sa facem! Dizgratios si dezgustator. Si jignitor cand se afirma cum ca, vezi doamne, “lui Sorescu i/ar fi placut”.
Sorescu devine un pretext pentru a ne autopropulsa in spatiul public. Eu personal cred ca e o mare lipsa de respect si cunoastere a lui Sorescu in aceasta atitudine. Dar, din pacate, parerea mea e intr/o minoritate de nebagat in seama…
Si ca sa fiu iertata de vajnicii sorescieni si scutita de vreo mustrare sau sanctiune pentru denigrare si defaimare, va anunt cu aplomb ca insusi Teatrul Colibri va invita luni, 7 martie a.c. la ora 16>00 la premiera spectacolului Matca de.. da! De Marin Sorescu!!! Reprezentatia va fi gazduita de sala I.D. Sirbu a Teatrului National (si el, teatrul, tot Marin Sorescu!). Regia este semnata de Alina Rece, scenografia de Silviu Barsanu, iar in distributie sunt actorii Ionica Dobrescu si Mihai Bruma/Uzeanu.
Asadar, cumparati/va billet si mergeti la teatru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu