de primavara

Sa fie deja primavara? Sa fi ramas noi in urma timpului? Sa ne fi ajutat fulgii de zapada tarzii sa pretuim ghioceii, cu toate simbolurile lor? Sa ni se fi imbunat spiritul si inima acest cadril hibernal intarziat? Prea multe intrebari!

Incepem sa ne dezmortim, teatral vorbind. O incalzire usoara cu Zilele Sorescu, cu exercitiile de rutina aferente despre care am vorbit si saptamana trecuta, pentru ca ritmul sa se accelereze putin odata cu oficializarea primaverii. Ca primavara oficiala nu are aproape nimic comun cu primavara faptica, asta e ca/n viata: discrepanta dintre fond si forma. Una e sa “scanezi” omul dupa un CV bogat in studii, premii, mastere, specializari, doctorate, abilitati, calitati si alte asemenea accesorii, si alta e sa schimbi cateva vorbe cu respectivul: alta persoana! Si e derutant, pentru ca nu stii cine e cu adevarat personajul: rasatul profesionist de pe hartie sau fiinta seaca si insipida din fata ta. Adica, pe intelesul intelectualului livresc, e o dihotomie a dualitatii teatrale… Ca in cazul onorabililor care se aseaza pe un jilt mult prea impozant pentru marunta lor faptura…

Sa revenim insa la primavara noastra teatrala… Cum spuneam, dupa incalzirea cu Sorescu, se pregateste artileria grea: premiera spectacolului Caligula de Camus la TNC. De ce e artilerie grea? Pentru ca de la premiera Avarului regizorul Laszlo Bocsardi nu ne/a mai cadorisit cu vreo creatie de/a sa. Bantuind fantomatic si hamletian prin TNC, am tras cu ochiul la un fragment de repetitie si la décor. Dragi ascultatori spectatori, ni se pregateste un spectacol! Un spectacol de teatru! Mai cu seama ca… dar nu! N/am sa stric bunatate de surpriza! In orice caz, premiera este anuntata pe 12 martie, adica peste numai cateva zile. Si totusi, macar atat va spun: e o montare atipica si totusi nu/I noua… Na, ca vorbesc mai ceva ca celebra Pythia cand talmacea zicerile oracolului din Delphi. Asa ca eu cred ca primavara in Craiova va incepe odata cu premiera spectacolului Caligula la Teatrul National. Semne insa, gingase si pe alocuri, au tot fost: o ghirlanda de concerte la Filarmonica, un fragil spectacol in premiera la Teatrul Colibri… Dar vestitorul primaverii teatrale craiovene este insusi Targul de carte Gaudeamus. Acuma ma puteti intreba ce are targul de carte cu premierele teatrelor! Pai are! In primul rand ca, an de an, TNC este gazda si pentru cartile (nu numai pentru gablonturi!) dragului Gaudeamus. Apoi pentru ca multi artisti ai scenei craiovene isi lanseaza carti (ca autori sau personaje!): Mirela Cioaba, Tudor Gheorghe, Georgeta Luchian, Gina Calinoiu.. Si mai apoi ca sunt alte multe volume cu si despre teatru.

Dupa cum ati remarcat, in editia aceasta am tinut inchisa sticluta cu vitriol, chiar daca a mai rasuflat pe ici, pe colo, cate un pic. Promit ca data viitoare sa nu se mai intample, pentru ca m/as dezice de “crezul” acestei rubrici si pentru ca nu ar mai exista acest firav echilibru cu toate odele si osanalele aduse, in scris sau nu, oricarei aparitii pseudo/culturale in spatial public craiovean.