nu mai stiu cine a zambit primul, tu sau eu. nu mai stiu cate cuvinte si taceri am adunat intre noi. nu mai stiu cum s/au intalnit gandurile noastre. stiu insa ca stolul de fluturi albastri, galbeni, ocru si rosii ca emotiile imi falfaie inima. stiu si ca ritmul aripilor lor rimeaza cu respiratiile si privirile tale. m/am transformat tainic intr/un fluture si eu. in sertarul secret al sufletului meu, acolo unde sunt numai eu, m/am pomenit cu fluturi ce purtau pe aripi pulberea ta. amintiri ale neintamplarilor si sperantelor. straina si totusi atat de cunoscuta imi e fiinta ta. si nu/mi amintesc cand am deschis sertarul… te/am invitat? te/ai furisat? am uitat… cum m/am uitat pe mine, gandindu/te pe tine. n/am sa sa te iubesc, lasa/te insa indragostit cat viata unui fluture fericit si liber.aripile noastre zburand nu sunt lanturi, ci pulbere de stele stralucitoare, intensa si efemera. si am sa fiu fluture pana cand sageata soarelui ma va strapunge. atunci cenusa aripilor se va lipi de coltul gurilor noastre zambind duios la amintirea unor fluturi colorati, liberi si putin indragostiti…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu