Viaţa e frumoasă!

Festivalul Internaţional

al Artelor Spectacolului Muzical

Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”

12 – 22 noiembrie 2009, Bucureşti, ediţia a II-a

Ar trebui să mulţumim public Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti că ne aminteşte, atunci când prea puţini dintre noi o fac, că viaţa e frumoasă. Că teatrul, muzica, dansul, oamenii (mici şi mari), cărţile, filmul, iubirea, talentul, un strop de şampanie şi o adiere de aristocraţie – ei bine, toate astea adunate ne fac viaţa frumoasă într-un sfârşit de an zguduit de crize politice, financiare sau de ficat (conform unui scheci tv al anilor ’80). 

Se vorbeşte despre operetă cu un uşor dispreţ. E prea simplă pentru noi, cei dedaţi la teatrul „greu” - semiotic, avangardist, filosofic, existenţialist. Eroare! Opereta este un spectacol total, unde actorii cântă profesionist, dansează la fel, iar soliştii şi balerinii sunt actori remarcabili. Complexitatea acestui gen de spectacol rezultă şi din sorgintea sa de parodie a pretenţiosului spectacol de operă. Cu (auto)ironie şi optimism, plină de culoare şi vivacitate, opereta ne pastelează viaţa şi ne face, măcar din când în când, aşa cum ne invită directorul general al teatrului, Răzvan Ioan Dincă în prezentarea festivalului, regi şi regine. Acum depinde de noi să ne asumăm convenţia şi să ne bucurăm de balul grandios la care participăm, în cadrul scenografic din foyer amenajat cu obiecte vestimentare şi accesorii de către Carolina Ciotu într-o expoziţie ce face trecerea de pe stradă în teatru şi invers – „Scena pe stradă”.

Eveniment complex, Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă”, a reunit mai multe secţiuni, aducând în spaţiile Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” nu numai spectatorii fideli ai instituţiei şi genului, ci şi potenţiali alţi spectatori, mai mici sau mai mari. Pentru că festivalul nu este exclusivist şi pentru că generozitatea e o condiţie (sau o consecinţă?) a optimismului, în cele 10 zile de maraton cultural s-au bucurat de frumuseţea vieţii spectatori de toate vârstele şi categoriile socio-profesionale, laolaltă cu gazdele, cărora încântarea prilejuită de satisfacţia participanţilor le mai atenua din cearcăne…

Dacă ar fi să caracterizez în câteva cuvinte acest eveniment, acestea sunt rafinament, eleganţă, profesionalism. Echipa condusă de directorul general Răzvan Ioan Dincă şi directorul artistic Alina Moldovan a reuşit să creeze în spaţiul Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” o lume cu adevărat frumoasă, din care n-a lipsit nimic. Spectacole de operetă din elita europeană a genului – „Barbă albastră” al Teatrului de Stat de Comedie Muzicală din Sankt Petersburg, „Liliacul” prezentat de Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta, „Văduva veselă” din Banska Bystrica şi producţiile teatrului gazdă – „Romeo şi Julieta”, acest spectacol-eveniment, dar şi premiera „Sylvia” – toate aceste reprezentaţii au readus elegant în prima linie opereta ca entertraiment. Inspirate şi binevenite au fost „serile culturale tradiţionale” dedicate trupelor invitate din: Rusia, Ungaria, Slovacia şi, bineînţeles, România, cu muzică şi gustări specifice. Lansările de carte, de cd-uri, proiecţiile de filme şi discuţiile despre importanţa spectacolului muzical în zona teatrală românească au conturat un program divers şi complet, constructiv. Cele două Gale Internaţionale – de dans şi operetă au fost un adevărat regal de performanţă artistică, spre bucuria spectatorilor din sala plină a Teatrului de Operetă. Nici atelierele de creaţie pentru copii n-au lipsit, acestea concentrându-se pe tema spectacolului „Romeo şi Julieta”, fie că s-a materializat în teatru de umbre, în colaje cu „fluturii dragostei” şi personaje create pe linguri de lemn sau în minunatul „remake” Romeo şi Julieta junior, unde protagonişti ai spectacolului – Daniel Iordăchioaie şi Iulian Rădoi – cu o dăruire admirabilă au re-compus scene din musical cu o distribuţie multiplă alcătuită exclusiv din copii cu vârste cuprinse între 3 şi 17 ani. Un work-shop cu totul special a fost cel susţinut de coregrafa unguroaică Eva Duda pentru studenţii UNATC Bucureşti, . Printre spectacolele a căror coregrafie a semnat-o se numără şi „Romeo şi Julieta”.

Şi pentru că în ediţia precedentă concertul Gotan Project a fost un adevărat succes, organizatorii au oferit anul acesta publicului două concerte de excepţie: britanicii de la Tiger Lillies care au aniversat 20 de ani prin concertul „Cântece din Shokheaded Peter şi alte versuri sângeroase” susţinut la Teatrul Metropolis, un soi de muzică denumit de cei trei componenţi ai trupei „punk cabaret”, în fapt o muzică-spectacol nebănuit de teatrală, de o forţă expresivă cu mult mai pătrunzătoare decât concertele de masă ale feluritelor vedete (mai mult sau mai puţin de butaforie). Deoarece biletele puse în vânzare pentru concertul lor s-au epuizat într-o oră, au acceptat să susţină şi al doilea concert, în aceeaşi seară, la numai 30 de minute după ce-l încheiaseră pe primul. Celălalt concert extraordinar, care a şi încheiat festivalul, s-a desfăşurat la Teatrul Naţional din Bucureşti şi i-a avut protagonişti pe americanii din trupa Pink Martini, care au electrizat publicul prin muzica lor cu influenţe de jazz, lounge, latino. 

Încă un festival!, exclama exasperată o „voce critică” din peisajul monden dâmboviţean! O sa ajungem ca fiecare teatru să aibă un festival!! Poate că da, poate că nu. Ar fi bine pentru că e cerere mare de cultură, de muzică şi teatru, dar poate fi rău pentru că nu orice suită de spectacole adunate într-o unitate de timp şi loc se numeşte festival. Şi acest lucru îl ştie mai bine ca oricine un profesionist care a inventat până acum 10 festivaluri în România – Alina Modovan.