Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.
Cât inima în piept îţi cântă
Ce-nseamna-n luptă-un braţ răpus ?
Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag mai sus ?
Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevaratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis.
Versuri scrise de Radu Gyr în temniţa de la Aiud. Se mai recunoaşte cineva în ele? Nu sunt cumva desuete, idealiste sau chiar anarhiste?
Oricum, îndemnul lui Radu Gyr este pentru cei ce încă mai cred în onoare, aşa că una lume să se mărginească la poeziile clasicilor din manuale şi ale amicilor din comitete şi comiţii care se înclină ipocrit în faţa vreunei colive culturale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu