marți, 12 ianuarie 2010

restante


Mozaicuri teatrale autumnale

Şi se făcu toamnă. Atunci, porţile castelelor cu poveşti s-au deschis, iar alaiurile de prinţi şi prinţese, de regi, regine, împăraţi şi-mpărătese, pitici, duhuri şi vrăjitoare defilează într-un maraton al teatrului, de la Iaşi la Alba Iulia, de la Cluj la Galaţi şi Bucureşti, îndulcindu-ne toamna, criza, viaţa. 

poveste de toamnă

Povestea acestei toamne începe în mândra cetate Alba Carolina unde, pentru al patrulea an consecutiv, Teatrul de Păpuşi „Prichindel” oferă la început de octombrie comunităţii şi oaspeţilor o cură de teatru. Spectacole de toate felurile, pentru toate gusturile şi vârstele, ateliere de creaţie pentru copii şi pentru profesionişti, proiecţii nocturne de film, expoziţii, lansări de cărţi, cafele „cu tâlc”, voie bună şi mult profesionalism. Bine fundamentat, scopul festivalului, atins din prima ediţie, se transformă în tradiţie, odată cu redefinirea evenimentului: Festivalul Internaţional de Teatru. Spectatorii apreciază diversitatea stilurilor şi mijloacelor de expresie din teatru, iar invitaţii se bucură de eleganţa contemporană a unei cetăţi din poveste… 

Este admirabil efortul desfăşurării acestei ediţiei a festivalului teatral organizat de singura instituţie profesionistă de spectacol din municipiu - Teatrul de Păpuşi “Prichindel”, care a reuşit în 5 zile să ruleze 600 de invitaţi din ţară şi din Europa, câteva mii de spectatori din Alba Iulia şi din împrejurimi şi nenumăraţi prieteni pe viaţă! Selecţia spectacolelor şi a evenimentelor ce compun un festival profesionist, modern şi cald, aşa cum este FIT Alba Iulia atestă ambiţia organizatorilor – Consiliul Judeţean Alba şi Teatrul de Păpuşi „Prichindel” – de a construi un reper în peisajul festivalurilor teatrale naţionale. 

Dincolo de gloria efemeră a aplauzelor se pun bazele unei temelii culturale solide în rândul copiilor şi tinerilor, una dintre ţintele pe termen lung ale acestui demers cultural. În contextul unei inflaţii de festivaluri teatrale fără scop şi ţinută, FIT Alba Iulia este un exemplu de tenacitate în selecţia invitaţilor şi alcătuirea programului. Toate genurile teatrale sunt acoperite de cel puţin câte un spectacol: spectacole-vedetă – „Hangiţa” de Carlo Goldoni de la Teatrul Nottara (regia Tino Geirun) şi „Sânziana şi Peplea” după Vasile Alecsandri prezentat de Teatrul Naţional din Bucureşti (regia Dan Tudor), spectacole-bijuterie – „Candid” al Teatrului „Ţăndărică” din Bucureşti (regia Cristian Pepino) şi „Oo!” adus de Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ (regia Alexandru Dabija), spectacole-eveniment – „Flamenco siempre” al companiei Cie „Flamenco Vivo” prezentă pentru a treia oară la Alba Iulia, „Teruel” al trupei franceze „Carre D’Choc”, „Les masques en moi” al bulgarilor de la Teatrul „Atelie 313” din Sofia şi spectacole-revelaţie precum „La Gigantea” prezentat de „Compagnie les Trois Cles” şi „Meli-Melo II” al companiei „Chicos Mambo”, ambele din Franţa.

Copiii s-au bucurat din plin de teatru cât într-o stagiune! Pentru ei trupele teatrelor pentru copii din Bucureşti, Craiova, Târgovişte, Târgu-Mureş, Cluj-Napoca, Botoşani, Bacău, Galaţi, Sibiu au venit cu dramatizări ale celor mai frumoase basme şi poveşti ale copilăriei. 

Peisajul teatral din festival a fost completat de atelierele interdisciplinare coordonate de scenografa Judith Kothay Dobre, regizorii Theodor Cristian Popescu şi Vlad Massaci, actorii Izabela şi Mircea Moş, profesoara de origami Akiko Kimura. 

Teatrul „Ariel” din Târgu-Mureş şi-a aniversat „în deplasare” cei 10 ani de „Underground” – un proiect ambiţios care justifică denumirea şi specificul teatrului, pentru copii şi tineret – prin lansarea cărţii „Desprinderea de pluton” scrisă de criticul de teatru Eugenia-Anca Rotescu despre acest fenomen. Cu ale sale „Opere cumplite” a venit şi Florin Piersic jr., întru încântarea publicului tânăr din Alba Iulia.

Şi pentru că odată cu această ediţie festivalul s-a reaşezat în matcă printr-o transformare a imaginii, autoarea acestei schimbări - scenografa Cristina Pepino – a fost prezentă cu o elegantă expoziţie de scenografie, perfect încadrată în stilul manifestării.

Multe ar fi de spus şi de povestit din preafrumoasa cetate. Însă un singur lucru rămâne: certitudinea unui festival de teatru cu adevărat impecabil. 

…prin poveste 

mult mai este…

Trecem ca gândul într-o altă poveste, pe malul Dunării, la Galaţi, unde Festivalul Internaţional de Animaţie „Gulliver” este organizat de 17 ediţii de către Teatrul de păpuşi cu nume de uriaş şi finanţat de Consiliul Local şi Primăria Galaţi, dar şi cu contribuţia Ministerului Culturii. Festivalul este competitiv, cu premii râvnite de toată suflarea păpuşărească autohtonă (prezenţa internaţională este încă firavă). Au fost 14 trupe prezente la Galaţi, din care 3 de peste graniţă (Republica Moldova, Ucraina, Ungaria). „Breslaşii” s-au reunit din toate colţurile ţării, aducând cu ei spectacole cu care se mândresc, spectacole aplaudate (sau chiar premiate!) la alte festivaluri. Însă autoritatea supremă, juriul (teatrologii Marius Zarafescu şi Carmen Stanciu, regizorul Maria Mierluţ, producătorul tv Radu Iordănescu şi reprezentantul consiliului local Zanfir Ilie), răstoarnă pronosticuri, confirmă sau năruieşte speranţe în încercarea de a stabili ierarhii valorice reale într-un domeniu teatral cu importante valenţe educaţionale şi formatoare de gust estetic.  

Marius Zarafescu, preşedintele juriului, analizează succint această ediţie : „Festivalul Internaţional al Teatrului de Animaţie „Gulliver” de la Galaţi promovează şi susţine cu responsabilitate ideea că un asemenea proiect trebuie să se adreseze, în primul rând, comunităţii din care face parte. Faptul că festivalul este şi competitiv, prin acordarea unor premii importante, reprezintă un moment necesar pentru dinamica teatrului de animaţie de la noi, o evaluare a stadiului acestei arte.

Ediţia din acest an lansează un semnal de alarmă. Am văzut spectacole care m-au pus pe gânduri, în sensul că nu înţeleg cum au putut să fie avizate de către directori aceste „sperietori de… copii”, fără valenţe educative şi cu elemente kitschoase, care atingeau, uneori, patologicul.

Cred că o întâlnire anuală a directorilor teatrelor de animaţie ar fi utilă. Este o artă cu prea multe implicaţii sociale, educative, culturale, chiar şi psihologice. Tocmai din acest motiv, teatrul de animaţie trebuie „îndrumat”, dar nu în sensul acelor preţioase indicaţii… ideologice. Sunt teatre de animaţie care fac efortul să ţină pasul cu tendinţele internaţionale („Ţăndărică”, „Gulliver”, „Vasilache” din Botoşani, „Prichindel” din Alba Iulia sau Teatrul de marionete din Arad); alte colective par a fi defazate, pentru ele timpul estetic, cât şi cel cultural plasându-se undeva pe la mijlocul secolului trecut. Avem nevoie, din când în când, şi de o „arheologie teatrală”, importantă pentru specialişti, dar şi evocatoare pentru memoria colectivă. Dar atât!

Toţi creatorii teatrului de animaţie trebuie să nu uite că… ai noştri copii sunt mai isteţi decât cei din copilăria noastră!”

Aceste opinii sunt susţinute şi de Carmen Stanciu, care adaugă: „este îngrijorător faptul că specificul mânuirii este pe cale de dispariţie! Şi acest lucru pleacă şi de la incapacitatea realizatorilor de a ţine pasul cu imaginaţia copiilor, cu universul lor compozit. Este nevoie de o altă inventivitate, dar şi de recunoaşterea rolului pe care-l are publicul în sudarea spectacolul prin imaginaţie şi fantezie. Îmbucurătoare este însă apariţia noilor generaţii de păpuşari, la creaţiile cărora copiii reacţionează şi mă refer aici la tinerii din trupa botoşăneană.”

Comentariile despre premii, prestaţii, ierarhii sunt însă în toi, ca şi planurile şi proiectele pentru ediţia viitoare. Importantă nu e statistica seacă a enumerării şi nominalizărilor, ci dorinţa şi obligaţia trupelor de a reda artei animaţiei strălucirea binemeritată. 

Deşi cortina cade încet peste acest sezon de festivaluri, povestea merge mai departe…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu