agora culturală, miercurea, 21:15 la radio "oltenia craiova

până la agora de miercuri de la radio "oltenia" craiova, delectaţi-vă cu scriptul emisiunii trecute.

„Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori…”
Bine ne-am regăsit, dragi ascultători spectatori aici, la Radio Oltenia Craiova. Teatrul din întreaga lume este în sărbătoare. 21 martie este ziua mondială a marionetiştilor, iar 27 martie este ziua internaţională a teatrului. Aşadar să bată gongul şi să se ridice cortina!
Actul I. Prolog
Dacă în toată lumea şi în multe, din ce în ce mai multe teatre de păpuşi din ţară ziua papuşarior şi a marionetiştilor este sărbătorită cu fast, cu drag şi bucurie, la Craiova n-am avut parte nici măcar de citirea publică a mesajului, lucru care se face în aceeaşi zi pe toate scenele teatrelor de animaţie din lume, ca semn de solidaritate şi respect pentru colegii de breaslă, dar şi pentru public. Acest mesaj este scris de către o personalitate importantă din lumea marionetelor – fie el actor, regizor, scenograf, dramaturg – şi trebuie, conform convenţiei Uniunii Internaţionale a Marionetiştilor, să fie citit înaintea spectacolului programat cu ocazia acestei zile. S-a întâmplat ca anul acesta, scenograful ceh Petr Matesek să fie autorul celui mai frumos mesaj din cele de pâna acum. E o opinie pur personală şi asumată. Am întrebat uimită şi supărată, desigur, de ce nu se dă citire acestui text? Ştiţi ce răspuns am primit de la onor direcţiune? „E prea lung!” Şi a mai urmat ceva, de nereprodus pentru meschinăria gândului. Aşadar, dragii mei ascultători spectatori, bucuria şi candoarea unei astfel de sărbători, dublată de aniversarea lui Horia Davidescu, regizor şi animator al teatrului de păpuşi din Craiova şi România, au fost marcate numai de un festivism anacronic şi stângaci, de neprofesionalism, taman pe celebra scenă a Teatrului Liric.
Cu permisiunea dumneavoastră, vă împărtăşesc bucuria şi frumuseţea cuvintelor ce au făcut înconjurul lumii, chiar dacă la Craiova a existat o sincopă nefericită.
(aici urmează mesajul publicat într-o postare mai veche)
Actul 2 Cine are nevoie de teatru?
De teatru, de orice fel de teatru, fie el de păpuşi sau teatru-dans, fie el pantomimă sau de proză, fie el teatru pentru copii sau pentru adulţi, de teatru, spuneam, au nevoie toţi cei care au venit (şi mai vin, încă) la Casa de Cultură Traian Demetrescu cu câte o lingură de lemn şi cu zâmbetul pe buze spunând: „şi eu pot face o păpuşă?”, cei care vor să afle nu numai de pe youtube despre kabuki, bunraku, artaud sau beckett, cei care cred că teatrul te împlineşte în primul rând spiritual, nu material, cei care se bucură de zâmbetul şi candoarea unui copil care construieşte o lume dintr-o poveste. De teatru au nevoie cei care au fremătat de emoţie mai zilele trecute la întâlnirea cu Olga Tudorache, actriţa cu cele mai frumoase glezne din teatrul românesc, cum spunea Mircea Albulescu.
De teatru mai au nevoie, însă, „breslaşii”, cei care nu se imaginează facând altceva. Cei care nu vânează un post liber în cutare şi cutare teatru, cei a căror nelinişte e cauzată de creaţie, nu de un fotoliu aducător de bani şi faimă. Din păcate, însă, în multe teatre din lume, iar Craiova, fatalmente, nu face excepţie, se pare că oamenii încă mai cred că talentul şi învăţătura sunt molipsitoare ca vărsatul de vânt în familie, sunt oameni care, văzându-se paraşutaţi într-o anume funcţie cred, sărmanii, că şi ştiu totul despre orice. De ei teatrul nu are nevoie. Şi nici ei de el. Aceşti epigoni pot funcţiona bine-mersi în orice alt domeniu unde ar fi plantaţi. Cu la fel de multă competenţă, evident. Dar ce spun eu? Nu sunt abilitată şi sunt un biet teatrolog, cum îmi pot permite să emit opinii profesionale despre conducători de teatre care au nevoie de derogări de studii să poată ocupa un post de consultant artistic (nu de-alta, dar e mai bine plătit decât un secretar literar). Răutăţi şi frustrări, nicidecum adevăruri supărătoare! Mai bine trecem la….
Actul 3 Topul evenimentelor teatrale
(în rubricuţa asta era de remarcat numai premiera teatrului "colibri" cu "motanul încălţat"... )