http://www.revista-mozaicul.ro/

Carte cu/de teatru

Regele Scamator. Ştefan Iordache. de Ludmila Patlanjoglu
Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Curtea Veche şi Editura Jurnalul, 2008
(prima ediţie a apărut în 2004 la Editura Nemira)

o carte – un gest

O carte este în primul rând un obiect. Acest obiect poate rămâne unul amorf sau poate fi însuşit estetic cu atributele semnifica(n)tului. Textura cărţii, culoarea, fontul, coperţile încântă (sau nu!) simţurile tactile, oculare şi, uneori, olfactive. Degetele alunecă peste pagini, forma cărţii ia forma mâinii care o răsfoieşte.
Apoi…
Forma gândurilor tale ia forma gândurilor dinăuntru. Şi eşti acolo.
Atunci…
Auzi strigătul mut şi disperat al tuturor care au trecut prin viaţa lui Ştefan Iordache, Regele Scamator. Printre fotografii de familie, fotografii din teatru, din viaţă, textul se insinuează viclean, determinându-te să-ţi ţii respiraţia până la jumătatea paginii, când, ameţit de lipsa oxigenului, respiri scurt de două ori şi simţi lacrimile înnodate-n gât. Şi treci la un alt capitol din viaţa marelui actor, a omului, a fiului, fratelui, colegului şi prietenului, a naşului şi vecinului, a iubitului, a soţului Ştefan Iordache. O carte dureros de frumoasă despre simplitatea demnităţii omului îndrăgostit iremediabil de viaţă, de tot ce e viu.
Ştefan Iordache: Mă consider creator, nu interpret. Personajul se dezvoltă în mine, iar eu nu-i văd sfârşitul, pur şi simplu exist ca în viaţă. Teatrul este viaţă. (pg. 180) Închide ochii şi ascultă-i vocea.
Vezi cu ochii minţii (sau ai memoriei, dacă eşti răsfăţat de soartă) casa, prispa, curtea, nucul, fostul grajd, noua căsuţă de oaspeţi de la Gruiu. Rememorezi sau recompui din filmele, din spectacolele văzute live sau la tv imaginea chipului şi sunetul vocii celui pe care, recunoaşte, uitaseşi că-l iubeşti necondiţionat.
Crezul Ludmilei Patlanjoglu, când a gândit această carte, a fost acela de a omagia un exemplar unic al patrimoniului naţional viu, aşa cum introspecţii şi delicaţii niponi fac cu actorii lor. Pentru acest gest, autoarea a fost distinsă în 2004 cu Premiul UNITER.
Munca sisifică de a-l convinge, de a-l provoca pe Ştefan Iordache la un dialog-maraton, de a sfredeli în personalitatea colosală a Regelui Scamator o putea face numai un om dedicat iremediabil teatrului, aşa cum este criticul Ludmila Patlanjoglu, care a reuşit să recompună din mărturiile şi amintirile celor trecuţi prin viaţa lui Ştefan Iordache o carte ca o hologramă pe care, atunci când ne este dor de el, o privim şi o ascultăm cu sufletul.
Structurată în trei capitole – Jocul cu viaţa…, Jocul cu arta!, Jocul cu moartea? – cartea cuprinde mărturisirile lui şi ale lor despre el, neuitate fiind fişele de creaţie din teatru şi film, însoţite de fragmente de cronică din presa vremii şi de autocaracterizări ale actorului.
Cartea este gândită a fi un obiect plin de semnificaţii şi emoţii, atât în conţinut, cât şi ca formă, de la imaginile coperţilor exterioare, până la corpul de literă şi culoarea hârtiei, delicată şi perfectă, ca şi subiectul său.