privind înapoi cu mândrie

Departamentul de Artă Teatrală al Universităţii din Craiova a sărbătorit la sfârşitul lunii iunie 2009 zece ani de la absolvirea primei promoţii de actori.

Scepticismul şi uimirea cu care era privită iniţiativa lui Remus Mărgineanu de a înfiinţa o şcoală de teatru la Craiova nu l-au împiedicat pe actorul-profesor să persevereze, trecând, ca într-o poveste, prin nenumărate încercari. Entuziasmul primei promoţii de absolvenţi de acum zece ani este pentru studenţii de acum pionierat deja! Depănând amintiri, mai vesele sau mai triste, „decarii” au povestit cum era şcoala pe atunci: cursurile teoretice se făceau în diverse spaţii din diverse instituţii, cursurile aplicate şi repetiţiile se desfăşurau până şi în foyerul naţionalului… Cu toate acestea, echipa Departamentului de Teatru a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii Craiova – profesori, studenţi, colaboratori – a răspuns acestor provocări cu tenacitate. Iar azi, prima promoţie de absolvenţi priveşte cu jind, dar şi cu mândrie: viitorii lor colegi de breaslă au dotările materiale şi logistice la care ei visau doar în momente de cehoviană exaltare şi au parte de acea aură pe care numai studenţii artişti din şcoli celebre o pot avea. Notorietatea şcolii de actorie de la Craiova se datorează şi celor care, mai zilele trecute, s-au reunit de peste mări şi ţări să retrăiască emoţiile anilor de ucenicie. Poate marele câştig pe care acestă şcoală l-a oferit centrului universitar craiovean şi tinerilor, care de zece ani încoace sunt actori „made in Craiova”, este nu neapărat celebritatea unor nume, ci deschiderea unor oportunităţi în sistemul de învăţământ. Pentru că nu este o şcoală de vedete, ci o şcoală unde tinerii învaţă să devină oameni, unde sensibilitatea nu este admonestată, unde arta este un domeniu nobil, unde teatrul este cel mai frumos mijloc de comunicare şi educare a celor din jur. De zece ani încoace absolvenţii departamentului teatral craiovean împărtăşesc celor din jur, în Craiova sau aiurea, cele învăţate la această şcoală. Şi nu-i puţin lucru, într-o lume guvernată de semidoctism, nepotism şi incultură. Datorită lor, tuturor celor care cred în năstruşnicia ideii că o şcoală de teatru poate contribui la culturalizarea unor generaţii pe care demagogii le consideră pierdute şi la creşterea prestigiului unui oraş cu o bogată tradiţie teatrală, Craiova este din ce în ce mai importantă în mediul şcolilor de teatru din România. (Asta nu înseamnă că proiectele internaţionale nu există! Dar, conform obiceiurilor noastre, întâi suntem apreciaţi şi recunoscuţi în afara graniţelor şi abia după aceea ne bucurăm de atenţie printre compatrioţi. Principiu aplicat şi şcolii de teatru din Craiova.) Firavă, ca orice început, tradiţia începe să se contureze şi discipolii primului profesor să se înmulţească. Este certitudinea lucrului bine făcut, cu credinţă, altruism şi profesionalism.