Da, este un inconvenient, un deranj foarte mare sa simti acest distrugator insinuat in teatru. Ambiguitatea cuvantului rezuma, de fapt, ambele valente ale termenului: teatru inseamna cladire, imobil cu destinatia “institutie de spectacol”, dar si forma de arta, asa cum exista muzica, filmul, picture si toate celelalte… Intruziunea rozatoarei se refera si la teatrul/cladire, dar si la teatrul/arta, asta pentru a stabili codul semantic de la bun inceput.
Sobolanii sunt instrusi perfizi, periculosi si foarte greu de starpit. Ei provin din tenebrele subsolurilor si, datorita exceptionalului simt de orientare si a tenacitatii exemplare, reusesc sa/si croiasca drum spre atragatorul teatru, unde e cald si bine, unde suprafata de ros e foarte mare. Sobolanii mai au o calitate esentiala necesara supravietuirii: sunt foarte uniti. Muncesc in echipa si traiesc intru perpetuarea speciei, lasand mostenire tehnicile, obiceiurile si mai ales sila. Sila semenilor fata de ei. Ati crezut cumva ca vorbim despre micutele patrupede? O, nu! Scuzati confuzia! Acestea folosesc doar ca model pentru sobolanii bipezi, deghizati in directori, manageri, functionari la primarie si prefectura, responsabili cu scrisul si vorbitul… Orice, da’ sa fie un pic sef. Reteaua lor de soioase canale prin care misuna si/si fac drum spre inima teatrelor este de nepenetrat pentru cei care incearca salubrizarea teatrului. Vulnerabilitatile oamenilor de bunacredinta din teatre sunt multe, dar nici una ca profesionalismul. Acesta este punctul ochit al sobolanilor. Ei vor sa distruga cu orice prêt profesionistii pentru ca reprezinta duritatea, rezistenta in fata abjectiei specifice traitorilor in galeriile subsolurilor morale. Tenebroasele creaturi - unele cu val de mironosita si cu graiul dulce pana la greata, altele cu aparenta sobrietate si inselatoare omenie – isi adulmeca semenii pentru intarirea armatei de distrugatori.
Ce diferenta este intre un sobolan patruped care distruge un pretios costum din spectacol si sobolanul biped care distruge teatrul cu nepriceperea si ingustimea mintii sale intunecate? Ce diferenta poate fi intre patrupedul care poate deveni periculos si agresiv in situatii extreme si bipedul care, lipsit de orice urma de moralitate, musca si se hraneste din creatia inaintasilor sai distrugand iremediabil bucati de memorie culturala si istorica? Solutia? starpirea cuibului de rozatoare prin masuri extreme, dar eficiente: anihilare total ape baza dictonului “pe cine nu lasi sa moara, nut e lasa sa traiesti”. Insa simtul de conservare al acestor creaturi este atat de ascutit, iar slabiciunile omenesti atat de mari, incat de foarte putine ori sobolanii sunt izgoniti sau exterminati. Superficialitatea oamenilor este sursa de hrana pentru abjectele creaturi. Sub pretextul unor idealuri declamate sforaitor si hilar de/a dreptul, mintind, inseland, distrugand tot ce le sta in cale – oameni, povesti, institutii – aceasta masa amorfa de rozatoare cucereste toate cotloanele ramase nepangarite de balele lor. Este o invazie pe care ceilalti, oamenii, o privesc inca detasat si cu uimire. Insa cetatile cad una cate una, pe rand, inghitite de lacomia incredibila a sobolanilor.
Stiu, sunt greu de identificat pentru ca, dupa cum spuneam, umbla deghizati. Insa semnele trecerii lor sunt inconfundabile. De exemplu, din frumoasa lume a povestilor copilariei multor craioveni n/au ramas decat niste resturi (umane si materiale) decrepite si multe scarnavii. Munti de scarnavii pe care sobolanii ii servesc oamenilor sub forma de produse proaspete si aromate. Sigur ca toxinele emanate si otrava continuta pot fi letale pentru cine se lasa pacalit. Efectul? Spalarea creierului si distrugerea ireversibila a gustului. A gustului estetic, fireste. Cel mai periculos lucru este administrarea la copii. Asa ca atentie mare la ce produse culturale serviti copiilor. Recomandarile si ambalajul pot fi inselatoare ca si ranjetul deghizat in zambet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu