dezghetz

Adie o briza ciudata, pe care n/am mai simtit/o de multa vreme. Sa fie doar iarna asta nemaipomenita? Sa fie, poate, intalnirile cruciale pe care le avem cu totii exact atunci cand trebuie? Incet incet incepe dezghetul. Dezghetul cultural. E ca o aurora boreala… nu tine mult, dar e o senzatie intensa.

M/am gandit de atatea ori la biblica intrebare “cine arunca primul cu piatra?”.

Eu am aceasta aroganta de a arunca piatra spre cei care, din varii motive si stapaniti de diverse interese, au varsat lacrimi de crocodil si s/au inecat suspinand patetic la situatii nefericite, dar comportandu/se cu un cinism uluitor exact ca vulturii ce sfasie un trup in agonie. Cu o grija nedisimulata pentru nevoile propriilor persoane, calcand senin peste oricine si orice, mangaiati pe cap de catre ocrotitori, detinatorii de derogari profesionale se folosesc abil, asa cum spuneam, de artisti si institutii pentru pastrarea si perpetuarea privilegiilor. Si cata vreme derogatii incompetenti vor fi girati de chiar aceste valoroase personalitati artistice, evenimente precum momentul de exceptie care se numeste Festivalul Shakespeare vor fi umbrite de lipsa culturii de spectacol a unui public tanar needucat si din cauza maruntelor polite personale platite intre unii si altii pe spezele copiilor, ale povestilor, ale noastre!Alesi si functionari ai institutiilor posibil finantatoare nu vin la teatru, dar solicita invitatii pentru secretare, vecini, soferi, medici de familie, coafeze si alte neamuri. Nu/si aduc sau trimit copiii la teatru, pentru ca, vezi doamne!, mai bine vad povestea pe dvd. Persoane importante, ma/ntelegi, care in comisii de buget, juridice sau de cultura, hotarasc iresponsabil, cu mintea vid, restrictionarea accesului la teatru pe banii mei si/ai dumneavoastra, dragi contribuabili craioveni!

Sunt cam aceiasi oameni, persoane importante, care deseneaza imaginea culturala a Craiovei. Lipsiti de imaginatie si perspective, ei se multumesc cu stratul superficial al notorietatii catorva nume de artisti sau institutii de care se folosesc, uneori chiar si/n nume propriu, pentru a/si justifica actiunile si in spatele carora se ascund pentru ca esecul este inevitabil. Amatori de ceva linguseli (functia dauneaza grav caracterului, vezi bine!) si de un piedestal, cat de mic, da’ sa fie!, vremelnicii decidenti ai destinului cultural al micilor craioveni aplica o politica foarte profitabila pentru ei si pentru aria intereselor inconjuratoare, dar in detrimental acestor copii. Sub tacita si patriarhala pulpana a acestora, institutiile finantate integral de la bugetul de stat si, in consecinta, obligate sa deserveasca educatiei culturale a contribuabililor, devin azile sociale in care sunt angajati, pe baza de concurs, nu/i vorba!, rude si neaveniti carora li se poate pretinde orice, numai profesionalism si competenta nu. Se opereaza in organigrame si se creeaza contra naturii servicii, birouri, departamente cu dedicatie pentru cel/cea care/si pune neconditionat incompetenta si grandomania in slujba sefului, nu a institutiei, birouri care se desfiinteaza odata cu iesirea sefului acestuia din sistem. Sunt tolerati si ocrotiti lingusitorii, mai ceva ca/n fabule.