Ariel respiră adânc. Respiră teatru

Funcţionarii dramatici din multe teatre ale patriei aşteaptă începutul verii cu nerăbdare şi nervozitate câteodată. Artiştii, în schimb, intră în panică atunci când se coc piersicile. Pe principiul „se apropie vacanţa; ce facem cu ea?” teatrele din România îşi planifică perioada de relache dintre două stagiuni care cum se pricep. Dacă multe temple ale Thaliei sunt ferecate pentru public preţ de (cel puţin) două luni, teatrele vii pulsează, creează şi-şi fericesc spectatorii. Şi, după cum îi e numele, nici Ariel, adică Teatrul pentru copii şi tineret din Târgu-Mureş nu putea aştepta liniştit gongul final al stagiunii 2009/2010. Aşadar Gavril Cadariu, directorul instituţiei, a propus un sprint la care s-au aliniat actorii teatrului, profesorii, studenţii şi masteranzii Universităţii de Artă Teatrală, scriitori, dramaturgi, sponsori, parteneri profesionali, presă, public nesperat de numeros şi câţiva dintre reprezentanţii criticărimii, printre care cu onoare şi bucurie m-am aflat şi eu. Scopul declarat al acestei întâlniri aproape estivale îl constituie afişarea cât mai vizibil şi fidel a unui an teatral, prilej cu care am (re)văzut întâmplări mai noi şi mai vechi de la Ariel, am aflat ce planuri şi gânduri se vor împlini începând din această toamnă, dar şi despre proiectele deja în derulare.
Adaptându-se vremurilor şi asumându-şi realitatea (mai mult sau mai puţin) teatrală, Teatrul Ariel a condensat în programul celor patru zile ale „Întâlnirii Ariel 2010” cele mai importante direcţii artistice şi repere estetice ale sale. Au fost spectacole pentru copii şi spectacole pentru tineri, spectacole în limba română şi spectacole în limba maghiară, spectacole cu păpuşi sau/şi marionete şi spectacole „cu oameni”, spectacole produse 100% de teatru, spectacole în coproducţie cu UAT, spectacole ale UAT. Şi spectacole invitate: Teatrul de păpuşi „Harlekin” din Eger (Ungaria) şi Teatrul de păpuşi „Prichindel” din Alba Iulia. Şi cum toate se leagă, am aflat în conferinţa de presă organizată la debutul întâlnirii că păpuşarii de la Eger vor fi partenerii Teatrului „Ariel” şi ai teatrelor pentru copii din Subotica (Serbia), Banska Bistrica (Slovacia) şi Bialystok (Polonia) în proiectul european „Quintet”, fiecare realizând un spectacol nonverbal, dar muzical!, pe care îl vor itinera pe scenele celorlalte teatre participante. Cât despre prichindeii de la Alba Iulia, ei au participat cu cel mai nou spectacol „Universul din lanterna magică”, un spectacol de Radu Dinulescu prezent la ediţia din acest an a Festivalului de la Avignon, alături de „Amalia respiră adânc”, minunatul spectacol al Teatrului Ariel în care de cinci ani Monica Ristea-Horga face risipă de talent şi sensibilitate...
Abia întorşi de la Festivalul „Atelier” desfăşurat la Baia Mare, cu Premiul de regie adjudecat de Gavril Cadariu, tinerii actori din anul I master ai secţiei maghiare de animaţie din cadrul UAT ne oferă o lecţie despre „Respiraţii”. Chiar dacă este (semi)studenţesc, spectacolul este unul de virtuozitate şi delicateţe, predominant vizual. Obiectele animate se transformă în metaforă suprarealistă lipsită de cuvinte, însă declanşând emoţie pe accent muzical şi vizual. Timpul transcende alte dimensiuni şi respiraţiile, ei da!, respiraţiile au un alt ritm. Tragi aer în piept şi, zâmbind, ştii că teatrul de păpuşi/marionete/animaţie din România este pe drumul cel bun. Mai ales că tot aceiaşi masteranzi l-au urmat pe Cristian Pepino în „Magazinul cu jucării” de Al.T. Popescu, abordând alte tehnici de mânuire, altfel de păpuşi (în realizarea cărora meritul este împărţit cu Cristina Pepino), altfel de raporturi actor – text – păpuşă – spectator.
Tot în cadrul acestui parteneriat cu UAT, Teatrul Ariel a fost gazda spectacolelor-examen ale studenţilor la regie şi scriere dramatică în cadrul „Nocturnelor teatrale”. Când în sală, când în underground, spectatorii au apreciat „noul val” teatral ce vine dinspre şcoala din Târgu-Mureş. Pentru că, aşa cum a afirmat Cadariu, „studenţii au crescut energiile Teatrului Ariel”.
Şi pentru că aceste proiecte comune ale Teatrului Ariel şi ale UAT, ca şi cele ce vor veni, trebuiau să poarte un nume, li s-a spus Caleidoscop – echipa de coordonatori fiind formată din, Oana Leahu decanul Facultăţii de Teatru a UAT, conf. univ. dr. Alina Nelega şi Harsanyi Zsolt. Este un „program de cercetare şi creaţie în domeniul artelor spectacolului de teatru, având ca scop explorarea artei teatrale a secolului XXI şi implicarea acesteia în social ca teatru prezent” – aflăm din materialul de prezentare pus la dispoziţie de organizatori. Un exemplu pozitiv pentru continuitatea actului de învăţământ teatral, pentru perpetuarea stării de căutare şi pentru formula de echipă în care funcţionează teatrul.
Dar cu toate acestea, poveştile clasice ale copilăriei nu au fost nici uitate, nici abandonate. Secţia română a scos la rampă două spectacole cu păpuşi - „Dragostea celor trei portocale” după Carlo Gozzi, dramatizarea şi regia Georgeta Lozincă şi „Lampa lui Aladin” în regia Oanei Leahu, ambele în scenografia Eugenia Tărăşescu-Jianu. Secţia maghiară ne-a delectat în schimb cu o variantă (aproape) parodică, plină de umor şi vitalitate a „Scufiţei Roşii”, semnată şi regizată de Király István.
Nici cartea de teatru n-a fost ocolită, Radu Ţuculescu lansându-şi volumul „Bravul nostru Micşa”, despre care Sorin Crişan a afirmat că „volumul nu este sortit să fie literatura, ci se vrea jucat.”
Una peste alta, în cele patru zile petrecute la Întâlnirea cu Ariel de la Târgu-Mureş, din 14 până în 17 iunie 2010, am respirat în ritmul teatrului.