agora de azi (si de maine...)

Agora 12
„Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori…”
Bine ne-am regăsit, dragi ascultători spectatori, din nou, la Radio Oltenia Craiova. Se-tâmplă lucruri bune, frumoase şi normale, dar şi aberaţii de tot soiul prin teatre şi în jurul lor. Dar… Să bată gongul şi să se ridice cortina!

Actul 1 Prolog
Hegemonia incompetenţei şi imposturii
Folosesc cuvinte mari pentru că incompetenţa şi impostura sunt mari şi în teatru, ca şi în viaţa noastră politică şi socială. Spectacolul vieţii este oglindit de teatru, care, la rândul său, imită, pe alocuri, existenţa noastră. Dar se ştie faptul că teatrul a fost dintotdeauna, mai presus de artă, un fenomen social, cultural şi, nu de puţine ori, politic. De aceea de-a lungul istoriei mulţi artişti dramatici au fost interzişi, prigoniţi, dar, în egală măsură, conducători de imperii, regi şi împăraţi au înfiinţat teatre, mai mici sau mai mari, efemere sau perene pentru că au intuit importanţa sa în viaţa cetăţii. Însă aşa e omul: nu învaţă nimic din propriile greşeli, darămite din ale altora! Suntem în continuare „încremeniţi în proiect”, iar oportunităţile ce ne înconjoară sunt ratate şi tratate cu ignoranţă de măreţii şi găunoşii responabili culturali ai comunităţii. Oraşul este monopolizat de impostori incompetenţi ce se prezintă publicului teatral drept atoateştiutori în ale artei dramatice. Dacă-i scuturi, însă, nu rămâne din ei nici măcar un clopoţel de bufon! Indignarea mea este provocată de pericolul pe care-l reprezintă aceşti farisei care-şi împart banii oferiţi de „marii oameni de cultură” ai urbei care, fie vorba-ntre noi, habar n-au unde funcţionează acum Teatrul Colibri, şi-i risipesc generos pe festivisme de prost gust, pe producţii mediocre, pe acţiuni aşa-zis „culturale”, dar care sunt de un penibil absolut! Aniversările şi comemorările diverselor persoane sau personaje (că personalităţile sunt rare!) care şi-au legat numele de vreun teatru craiovean încep şi sfârşesc la fel: se-ncepe cu o peltea despre aniversat / comemorat cum că ar fi fost cel mai cel dintre cei mai cei şi se sfârşeşte printr-un autolaudatio al vorbitorului. Că aşa ne e neamul. Spectacolele teatrelor noastre craiovene sunt, cu siguranţă „de excepţie”, aşa cum scriu extaziate gazetele locale, chiar dacă în foyerele teatrelor autorii articolelor îşi dau furiş coate, dar se justifică neputincios „cum pot scrie de rău, că nu mai pot da ochii cu directorul apoi!” sau „noi accentuăm numai latura pozitivă a fenomenului teatral, de aceea trecem sub tăcere ceea ce este negativ”. Dar ce te faci când „negativul” acaparează teatrul, când „pozitivul” (când e!) e trecut sub tăcere din ignoranţă sau răutate?! Te blazezi, accepţi mediocritatea şi te-nchini chipului cioplit şi poleit al impostorului incompetent, devenind complice la distrugerea unei instituţii sau a unor repere teatrale. Pentru că el, dragul de spectator, va aplauda la ce i se va oferi! Başca dacă mai citeşte în ziar trei superlative despre „evenimentul teatral” sau vede la televizor ochii daţi peste cap ai mironosiţelor sau încruntările intelectuale ale „abilitaţilor” şi pricepuţilor în orice, dar mai ale în teatru, politică şi fotbal! Şi-atunci nu pot afirma fără rezerve că suntem dominaţi de incompetenţi şi impostori care fac şi desfac iţele vieţii noastre teatrale?! Din păcate răspunsul este afirmativ.

Actul2
Cine are nevoie de teatru?
De teatru au nevoie cei ce nu înghit ce le oferă „protagoniştii” actului întâi, adică impostorii şi incompetenţii care au pâinea şi cuţitul în teatrele craiovene şi, cu discreţie şi dragoste de teatru, merg prin ţară şi văd spectacole „adevărate”, fie „Faust” la Sibiu, fie „Trei surori” la Cluj, fie „Boala familiei M” la Timişoara, fie recenta premieră a Teatrului de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti despre care vă promisesem data trecută că vă vorbesc. Musicalul „Romeo şi Julieta” este un spectacol de entertraiment, adica de distracţie şi relaxare, un spectacol de un profesionalism exemplar pe care vi-l recomand cu mare căldură! Şi dacă tot aţi ajuns în Bucureşti, mergeţi la Teatrul „Bulandra” să vedeţi „Regele Lear” cu Mariana Mihuţ şi Valeria Seciu. Sau mergeţi la Teatrul „Act”, teatru privat, care nu face concurenţă neloială teatrelor de stat, aşa cum se-ntâmplă la Craiova, unde Asociaţia Culturală GAG este suprema ameninţare pentru Teatrul Colibri. Şi pentru că veni vorba! Copiii au nevoie de teatru, şi au nevoie de teatru de calitate! Din păcate, şansa lor de vedea spectacole frumoase le-o oferă Teatrul Liric, Teatrul Naţional şi Ansamblul Maria Tănase. Teatrul Colibri a rămas încremenit într-un proiect desuet, cu acţiuni pompieristice şi cu multă nepăsare faţă de copii. Asta pentru că ne îndreptăm vertiginos către 1 iunie.

Actul 3
Topul evenimentelor teatrale
Vă propun, dragi ascultători spectatori, şi un top al celor mai importante ştiri teatrale ale momentului, ştiri de la noi şi „de la ei”. Aşadar, în fruntea topului troneză regizorul Radu Afrim, nepremiat de autohtonul UNITER, dar recompensat de către organizaţia internaţională KulturForul Europa cu Premiul Cultural Europa, fiind desemnat Personalitatea culturală a anului 2009 într-o ceremonie la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara unde a participat şi preşedintele organizaţiei amintite, Dieter Topp. Acelaşi premiu l-a primit şi teatrul timişorean.
Al doilea eveniment de top este la Teatrul Act din Bucureşti, unde vineri 8 şi sâmbătă 9 mai de la orele 19:00 sunt programate 2 reprezentaţii ale spectacolului „Flori, fete, filme sau băieţi” de Mimi Brănescu (cinefilii îşi amintesc de el, cu siguranţă), în regia lui Vlad Massaci.
Al treilea eveniment de top este prezenţa Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova la Sankt Petersburg în perioada 12 – 16 mai, cu spectacolele „Cum doriţi sau Noaptea de la spartul târgului” de W. Shakespeare în regia lui Silviu Purcărete şi „Scaunele” de E. Ionesco în regia lui Kincses Elemer, în cadrul ediţiei a doua a Festivalului Spaţiului Balcanic.
Şi pentru că suntem în sezonul festivalurilor, Teatrul Colibri va fi prezent în perioada 11-14 mai la Kragujevac, în Serbia, la un festival dedicat teatrelor pentru copii.
Şi nu în ultimul rând, puteţi merge la Teatrul de Operetă din Bucureşti să vedeţi musicalul Romeo şi Julieta aşa cum nu vi-l puteţi imagina! Reprezentaţiile au loc până pe 10 mai, când va fi prezent însuşi compozitorul, francezul Gerard Presgurvic. Vă doresc tuturor să puteţi vedea acest spectacol, pentru a putea face comparaţie cu ceea ce producem noi, „pe plan local şi provincial”. Provincia nu ţine neapărat de spaţiul geografic, ci de mentalitate.
Cu toate acestea, până data viitoare, cumpăraţi-vă bilet şi mergeţi la teatru!