joi, 14 mai 2009

Agora 13 ca o pisică neagra

Se apropie sfârşitul stagiunii teatrale, grăbit şi de puzderia de festivaluri de cartier, orăşeneşti, provinciale, naţionale, internaţionale, intergalactice. Dar… Să bată gongul şi să se ridice cortina!
Actul 1 Prolog
Turism cultural
Se tot vorbeşte în ultima vreme despre turism. Poate vă-ntrebaţi ce legătură este între teatru şi turism. Păi este! De câte „scene” avem parte ca turişti… Câte „personaje” întâlnim… Sau de câte ori n-a trebuit să devenim turişti pentru a ne bucura de cultură… Başca se mai înfiripă acum un nou concept, plimbat ca replică, din gură-n gură, fără a fi însă şi înţeles. Cei mai vocali dintre „actori” (adică pentru „păpuşile de paie” ce stau cocoţate politic în posturi cheie), înţeleg prin turism cultural o plimbare, un chiolhan şi un mic aranjament prin „derularea unui proiect”, din care să obţină niscaiva avantaje predominant financiare. Ditirambii cu care ne înconjoară, dialogul monologat, tiradele spumoase ale starletelor clonate după chipul şi asemănarea unei vedete de carton – ei bine, în toate astea se învârtesc două cuvinte ce par nume şi sursă pentru noi aranjamente financiare, din care finanţat şi finanţator, câştigă frumuşel la umbra unui eveniment aşa-zis „cultural” şi din care evenimentul propriu-zis se „bucură” de o sumă cel mult pe jumătatea celei împărţită frăţeşte între cei doi protagonişti. Cum ar veni, dacă într-o frumoasă seară de sâmbătă, adunăm noi aici, în semeaţa capitală oltenească, toate măştile indivizilor muzicali cu care tabloidele şi televiziunile ne asfixiază într-un măreţ spectacol dătător de premii sclipicioase, siropoase şi găunoase, se cheamă ca facem turism cultural, nu?! Adică, dragii mei ascultători spectatori, ce dacă turism cultural înseamnă să aduci pe banii „lor” participanţi la actul de cultură – spectatori şi actori! Noi, grandomani şi risipitori, găsirăm de cuviinţă să-i aducem pe banii „noştri”!! Nu am studii aprofundate în economie, dar am învăţat la modesta şcoală a managementului şi marketingului cultural cum că dacă vrei să faci turism cultural, găseşti o formulă din care tu, ca organizator, să scoţi profit (de imagine, măcar!), nu să rămâi în pagubă! Bine, ce-i drept, paguba o suportă, fără să crâcnească, contribuabilul craiovean, nicidecum cei ce hotărăsc asemenea aberaţii. Lor cred că le e chiar călduţ. Reţeta e următoarea şi e valabilă pentru festivalurile de teatru, pentru cele muzicale, pentru spectacolele sportive şi aşa mai departe. Se ia un proiect şi se face „atmosferă favorabilă” printre „actorii principali” (consilieri, directori economici, primari şi alte primadone). Când e creat fluxul favorabil, se trece la actul 2, şi anume la împărţirea cheltuielilor din buget. Ingenua întrebare pe care autorulo de proiect o primeşte din partea celor ce au puterea în vârful pixului este „şi care este avantajul nostru?”. Corect! Numai că acest avantaj este transformat într-unul personal, nu instituţional. Şi pentru că atotputernicii actoraşi de fundal nu dau socoteală când e vorba de banul public, au idei! Încep să creeze pseudoevenimente culturale prin care împart bani publici „artiştilor de curte”, care s-au înmulţit incredibil după 1990.
Cert este că eu voi face turism cultural la un festival internaţional de teatru din afara concordei noastre Uniuni Europene, unde voi lăsa cu plăcere bani la terase, urmărind spectacole stradale, la muzee, revăzând Balcanii în alte perspective, voi plăti cu drag zecile de suveniruri cu care voi veni încărcată şi cărţile pe care în ţară nu le găsesc. Voi fi încântată să las în micul orăşel cochet şi vesel bani pe care autorităţile de-acolo ştiu să-i direcţioneze către dezvoltarea culturală a comunităţii care ştie să atragă turişti prin cultură.

Actul 2
Cine are nevoie de teatru?
De teatru au nevoie ca de aer craiovenii, a căror şansă de a participa la evenimente teatrale de anvergură este turismul cultural. Pe principiul bancului cu Sfântul Petru care, uimit de darurile naturale cu care a fost binecuvântată România, l-a întrebat pe Atotputernic: „Doamne, dar România are chiar de toate! Are munţi, câmpii mănoase, râuri, fluviu, mare, dealuri…!”,iar Atotputernicul răspunde şugubăţ: „da’ să vezi ce popor le dau!”. Făcând o simplă analogie, Craiova are un potenţial cultural uriaş! Însă ce… Dar mai departe vă las pe voi, dragii mei ascultători spectatori, să răspundeţi. Sunt sigură că ştiţi răspunsul corect.
De teatru au nevoie şi diriguitorii oraşului, mai mult decât îşi dau seama. Au nevoie de teatru ca educaţie culturală personală, au nevoie de teatru ca instituţi vie, modernă şi activă în viaţa comunităţii, potentă în stabilirea unei punţi de comunicare între concitadini şi aleşi prin limbajul atât de cald şi clar al spectacolului teatral de calitate. De teatru au nevoie artiştii din teatrele craiovene care ne bucură destul de rar cu talentul lor pentru că a scăzut mult nivelul estetic şi de performanţă al producţiilor teatrale în care joacă.
„Nu ştiu alţii cum sunt”, dar noi, craiovenii avem o nevoie cronică şi acută de teatru! Nevoie pe care ne-o astâmpărăm prin alte oraşe, cu mult mai mici decât metropola noastră, dar infinit mai ambiţioase şi mai respectuoase cu teatrul.

Actul 3
Topul evenimentelor teatrale
Am ales, dragi ascultători spectatori, să vă prezint pe scurt şi să vă recomand trei evenimente teatrale din ţară.
În primul rând semnalez o nouă ediţie a Festivalului de Teatru de Cameră şi Underground Arad-Fun, ce se desfăşoară între 11 şi 21 mai, fiind urmat îndeaproape de Festivalul Internaţional Euromarionete, tot la Arad (şi Primăria de acolo este finanţator principal al ambelor evenimente!), unde va fi prezent şi Teatrul Colibri cu spectacolul Pinocchio.
Apoi vreau să vă recomand, celor ce n-aţi văzut încă, spectacolul Faust montat de Silviu Purcărete la Sibiu, în Hala Libra-Balanţa cu Ilie Gheorghe în rolul principal. E şi un prilej de a experimenta, cei care n-aţi făcut-o, turismul cultural.
Ultima recomandare este Festivalul Vedeteatru organizat de Teatrul „George Ciprian” din Buzău între 16 şi 23 mai, un festival care deja începe să culeagă roadele precedentelor ediţii: Buzăul s-a impus ca reper teatral, iar nivelul cultural al spectatorilor buzoieni a crescut (poate, totuşi, în Craiova nu e cazul să ştim prea multe; devenim periculoşi, pretenţioşi şi nu mai înghiţim orice ni se oferă… Să fie asta o explicaţie?!)
Reflectând la acest lucru, până data viitoare cumpăraţi-vă bilet şi mergeţi la teatru!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu