(e poza unui colt de rai)Trăim într-o lume de imitatori, de epigoni, de urechişti care falsează în toate cele. Nici măcar imitaţia, aşa cum ştim de la Aristotel, nu le iese. Aşadar, pentru lămuriri, să vorbim puţin despre mimesis. Înseamnă „imitaţie”. Omul s-a născut cu tendinţa de a imita şi de a resimţi o plăcere pe care o dau imitaţiile. Aşa zice Aristotel. Umberto Ecco ne precizează însă ca arta nu produce un dublu al naturii prin imitaţie, ci o operă de artă care păstrează cu modelul său un raport construit...
Vă rog să nu vă enervaţi, veştezi epigoni, intenţia mea este onorabilă. Vă informez numai asupra unui concept estetic, nu vă jignesc cu gânduri mărunte tocmai pe voi, înţelepţii agorei noastre craiovene, iniţiatori şi creatori de frumos! Ce importanţi sunteţi voi în trecere pe scena vieţii publice, cum vă căutaţi voi cuvinte pe înţelesul nostru, al norodului mândru să vă asculte şi să vi se supună! Cum vă credeţi voi zei şi dumnezei când tăiaţi şi hotărâţi (în totală cunoştinţă de cauză şi pe criterii profesioniste, fireşte) dreptul constituţional la cultură! Ce bine cunoaşteţi voi istoria artelor spectacolului şi câte strategii pe termen lung aţi elaborat bazate pe continuitate, progres şi pe specificul fiecarei ramuri artistice în parte! Cum ştiţi voi că spectacolele, arta, cultura se construiesc pe baza creaţiei şi nu a banilor, aşa că aţi tăiat generos din firimiturile azvârlite cu dispreţ de 20 de ani instituţiilor ce definesc profilul cultural al ţării şi aţi scăpat în faţa mai marilor voştri cu posturile de ghişeiste neatinse, asta cu sprijinul nemijlocit al câte unui directoraş de teatru care, incompetent şi tremurând ca piftia de Crăciun să nu-şi piardă fotoliul, a rezonat întru totul cu aceste aberaţii. Câtă consideraţie aveţi voi pentru teatru, muzică, arte plastice când cerşiţi invitaţii la vreun spectacol sau concert (invitaţii pe care în cel mai bun caz le onorează menajera, amanta, vecina de la 2, şoferul, secretara...), dar nu uitaţi să vă răţoiţi autoritar la câte un directoraş că are preţul prea mic la bilete. Ignoraţi însă faptul că voi nici 5 lei nu scoateţi din buzunar pentru un bilet la teatru! Asta nu se pune! O tăiem din scenariu. Cum mimaţi voi importanţa, pe care numai plebea v-o acordă, când vă stoarceţi creierii să debitaţi 2-3 cuvinte frumoase la vreo manifestare culturală şi căutaţi disperat ajutor în ochii şi vorbele vreunui obedient posesor de microfon şi cameră de filmat...
Am spus toate acestea pentru a înlătura orice îndoială asupra capacităţii de imitaţie a onor aleşilor. Pentru a ajunge la mimesis e cale lungă şi mulţi kilometri de pagini de citit şi înţeles. Ceea ce nu este cazul. Cel mult demagogia şi ipocrizia caracterizează atitudinea publică a „actorilor” agorei craiovene. Prin discursuri scrise pe colţ de masă de câte un „poet de curte” şi citite poticnit la prima vedere, prin sforăieli aproape artistice la şedinţe despre instituţii culturale, prin gafe de neimaginat ce argumentează crasa incultură şi prin lipsa totală de deschidere în faţa artiştilor şi a importanţei vieţii culturale a oraşului uninominalii noştri ne scufundă în mlaştina ignorantei, generatie dupa generatie. Dar cum de mii de ani viata culturala a fiecărei orânduiri, a fiecărui popor a continuat, cred că nouă ne este dat să dezvoltăm o cultură subterană, asemeni celei din epoca trecută, că doar avem antrenament. Însă spre deosebire de acele vremuri, acum avem o grijă majoră în plus: fondurile, banii. Ştiu, sunt câţiva care sar ca arşi: „cenzura comunistă! Acum e libertate de exprimare!” Da, dar să se exprime ei liber, estetic şi artistic pe scenă cu 5-6-7 sute de lei, în condiţii de umilinţă totală şi de sfidare din partea împărţitorilor de bani! Sunt utili artiştii la expoziţii mondiale, la zilele oraşului, ne facem treaba cu ei. Şi bani le dăm cât şi dacă vrem noi. Sunt angajaţi ai Primăriei? Să cânte gratis! Asta în timp ce „înţelepţii” nu renunţă cu nici un chip la vreo indemnizaţie. Grevă? Hahaha! Adică ne ameninţă că nu mai cântă, nu mai joacă? Putem trăi bine-mersi fără artă! Am ţinut noi piept profesorilor şi medicilor, că la o adică, înmulţirea şi 3 titluri de poezii se învaţă de pe google, iar dacă ne ia durerea de cap ştim şi noi să luăm o aspirină, ce atâta medicină! Dacă se îngroaşă gluma, dăm o fugă la Viena.
Dar artiştii să zică mersi că-i tolerăm! Aşa grăit-a spiritul gregar al celor ce se numesc pompos „clasă politică”. Uitând, săracii, dacă au ştiut vreodata!, că după noi atât rămâne: istoria culturii neamului nostru.
Până data viitoare să nu uitaţi să vă doriţi să mergeţi la teatru...
Vă rog să nu vă enervaţi, veştezi epigoni, intenţia mea este onorabilă. Vă informez numai asupra unui concept estetic, nu vă jignesc cu gânduri mărunte tocmai pe voi, înţelepţii agorei noastre craiovene, iniţiatori şi creatori de frumos! Ce importanţi sunteţi voi în trecere pe scena vieţii publice, cum vă căutaţi voi cuvinte pe înţelesul nostru, al norodului mândru să vă asculte şi să vi se supună! Cum vă credeţi voi zei şi dumnezei când tăiaţi şi hotărâţi (în totală cunoştinţă de cauză şi pe criterii profesioniste, fireşte) dreptul constituţional la cultură! Ce bine cunoaşteţi voi istoria artelor spectacolului şi câte strategii pe termen lung aţi elaborat bazate pe continuitate, progres şi pe specificul fiecarei ramuri artistice în parte! Cum ştiţi voi că spectacolele, arta, cultura se construiesc pe baza creaţiei şi nu a banilor, aşa că aţi tăiat generos din firimiturile azvârlite cu dispreţ de 20 de ani instituţiilor ce definesc profilul cultural al ţării şi aţi scăpat în faţa mai marilor voştri cu posturile de ghişeiste neatinse, asta cu sprijinul nemijlocit al câte unui directoraş de teatru care, incompetent şi tremurând ca piftia de Crăciun să nu-şi piardă fotoliul, a rezonat întru totul cu aceste aberaţii. Câtă consideraţie aveţi voi pentru teatru, muzică, arte plastice când cerşiţi invitaţii la vreun spectacol sau concert (invitaţii pe care în cel mai bun caz le onorează menajera, amanta, vecina de la 2, şoferul, secretara...), dar nu uitaţi să vă răţoiţi autoritar la câte un directoraş că are preţul prea mic la bilete. Ignoraţi însă faptul că voi nici 5 lei nu scoateţi din buzunar pentru un bilet la teatru! Asta nu se pune! O tăiem din scenariu. Cum mimaţi voi importanţa, pe care numai plebea v-o acordă, când vă stoarceţi creierii să debitaţi 2-3 cuvinte frumoase la vreo manifestare culturală şi căutaţi disperat ajutor în ochii şi vorbele vreunui obedient posesor de microfon şi cameră de filmat...
Am spus toate acestea pentru a înlătura orice îndoială asupra capacităţii de imitaţie a onor aleşilor. Pentru a ajunge la mimesis e cale lungă şi mulţi kilometri de pagini de citit şi înţeles. Ceea ce nu este cazul. Cel mult demagogia şi ipocrizia caracterizează atitudinea publică a „actorilor” agorei craiovene. Prin discursuri scrise pe colţ de masă de câte un „poet de curte” şi citite poticnit la prima vedere, prin sforăieli aproape artistice la şedinţe despre instituţii culturale, prin gafe de neimaginat ce argumentează crasa incultură şi prin lipsa totală de deschidere în faţa artiştilor şi a importanţei vieţii culturale a oraşului uninominalii noştri ne scufundă în mlaştina ignorantei, generatie dupa generatie. Dar cum de mii de ani viata culturala a fiecărei orânduiri, a fiecărui popor a continuat, cred că nouă ne este dat să dezvoltăm o cultură subterană, asemeni celei din epoca trecută, că doar avem antrenament. Însă spre deosebire de acele vremuri, acum avem o grijă majoră în plus: fondurile, banii. Ştiu, sunt câţiva care sar ca arşi: „cenzura comunistă! Acum e libertate de exprimare!” Da, dar să se exprime ei liber, estetic şi artistic pe scenă cu 5-6-7 sute de lei, în condiţii de umilinţă totală şi de sfidare din partea împărţitorilor de bani! Sunt utili artiştii la expoziţii mondiale, la zilele oraşului, ne facem treaba cu ei. Şi bani le dăm cât şi dacă vrem noi. Sunt angajaţi ai Primăriei? Să cânte gratis! Asta în timp ce „înţelepţii” nu renunţă cu nici un chip la vreo indemnizaţie. Grevă? Hahaha! Adică ne ameninţă că nu mai cântă, nu mai joacă? Putem trăi bine-mersi fără artă! Am ţinut noi piept profesorilor şi medicilor, că la o adică, înmulţirea şi 3 titluri de poezii se învaţă de pe google, iar dacă ne ia durerea de cap ştim şi noi să luăm o aspirină, ce atâta medicină! Dacă se îngroaşă gluma, dăm o fugă la Viena.
Dar artiştii să zică mersi că-i tolerăm! Aşa grăit-a spiritul gregar al celor ce se numesc pompos „clasă politică”. Uitând, săracii, dacă au ştiut vreodata!, că după noi atât rămâne: istoria culturii neamului nostru.
Până data viitoare să nu uitaţi să vă doriţi să mergeţi la teatru...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu