“să-ţi fie ruşine, dinu patriciu!” hai cu mustrarea, că sunt nerăbdătoare, sau ţi-e teamă? hihihihihi...În umbra unei săptămâni de sărbătoare pentru teatru, impostorii profită şi-i contorsionează destinul. Teatrului, fireşte. Acoperiţi şi încurajaţi de mediocri funcţionari politici, directoraşii atârnaţi de fotolii sunt mici dumnezei pentru care nu contează decât aria obedienţei sau monologul incompetenţei.
Dar să bată gongul şi să se ridice cortina!
Regele e gol!
Aşa ţipa Evgheni Şvarz în piesa cu acelaşi titlu, verbalizând evidenţa şi sancţionând tocmai această obedienţă a alaiului regal care-şi abandona stăpânul în ridicol din laşitate şi oportunism. Paradoxal, mândria noastră proverbială de olteni se topeşte în faţa noţiunii de autoritate. Dacă şeful ierarhic îţi ordonă, e lege! Facem sluj, ascundem şi blamăm valoarea, doar-doar ne-om păstra privilegiul unui potenţial favor. A, ce importanţă are dacă frizează penalul?! Noi facem figuraţie pentru că am primit un telefon de la primărie – regizorul suprem - să ieşim în stradă să susţinem “primarul din inimile noastre”, adică ale lor!, întru sfidarea legii şi a bunului simţ. Pentru că noi suntem, nu-i aşa?, mai presus de lege prin însăşi evoluţia, să zicem, profesională. Ei şi ce dacă spune legea că un director de instituţie de spectacol trebuie să aibă studii de specialitate?! S-o creadă fraierii care fac facultăţi, mastere şi doctorate de specialitate ! Noi ne învârtim galeş de-o derogare profesională şi iac-aşa ne trezim din agronom/economist/inginer (meserii onorabile, de altfel) director de teatru. Pentru că, nu-i aşa ?!, stăm în aceeaşi lojă la spectacolul vieţii – aceea a mediocrilor oportunişti şi incompetenţi. Mi-aş dori, dragi ascultători spectatori să spun răutăţi gratuite, dar imaginaţia mea este cu mult întrecută de realitate… Pe site-ul onor primăriei apar noile organigrame şi state de funcţii ale instituţiilor de cultură craiovene. Şoc şi groază! Nepriceperea directorilor este nu numai tolerată, dar şi aprobată de către « specialiştii » din comisii, singurul criteriu fiind acela de a bifa o căsuţă într-un plan bugetar. Cine să strige « regele e gol ! » ? Hai, că s-ar mai găsi... Dar cine să creadă? Cine să vadă? Şi de ce să încerci să munceşti când poţi să huzureşti pe aceiaşi bani? De ce să te revolţi că zecile de mii de copii ai Craiovei au rămas fără teatrul lor pentru că “un consorţiu de oameni de afaceri face o investiţie substanţială” taman în acea clădire de patrimoniu asupra căreia drepturile câştigate sunt cel puţin contestabile? (şi care clădire se degradează pe zi ce trece până la prăbuşire. Dezvoltaţi voi scenariul, dragii mei ascultători spectatori.) De ce să concepi, să proiectezi, să iniţiezi programe pentru care primeşti sancţiuni cică pentru subminarea autorităţii? De ce să lupţi împotriva mediocrităţii şi a imposturii când aliaţii îţi devin inamici pentru o diurnă de 13 lei? De fapt, de ce să strigi că regele e gol? Zvonul spune că fantoma teatrului pentru copii (că teatru nu mai e de câţiva ani) se va afunda din ce în ce mai mult (aştept cu nerăbdare o sancţiune sau măcar o mustrare pentru această profeţie răutăcioasă !), iar bârfa zice că în ciuda acestei involuţii, mandatul managerial va fi prelungit la fel de legal ca şi numirea în funcţie. Pentru că rezultatele profesionale sunt bune şi foarte bune, încununate de refuzuri la festivaluri şi de deprofesionalizarea trupei, de lipsa coerenţei repertoriale şi a unei strategii (aoleo ! vorbesc deja limbi străine !) - fapte nemenţionate în raportul de activitate, evident ! Regele e gol ! Mă aude cineva ? Şi dacă da, cine acoperă ruşinea cu redarea demnităţii ? Se indignează cineva că motivarea halucinantă, demnă de teatrul absurd, pentru transformarea postului de scenograf într-unul de regizor sună aşa : » scenograful a plecat definitiv din ţară » - parcă aşa suna înainte de 1989 înfierarea fugarilor, nu ? Dar absurdul (ca sa nu zic imbecilitatea) continuă : «un regizor angajat poate realiza scenografia unui spectacol (adică la dracu’ cu facultăţile lor de artă ! ) şi poate lucra în permanenţă cu trupa, evitându-se astfel timpii morţi care se creează atunci când regizorii solicitaţi şi plătiţi cu contract de colaborare artistică sunt solicitaţi în altă parte ». Şi nu e tot. « un regizor angajat aduce economii teatrului (că teatrul se face din cârpeli pentru cei săraci cu duhul, poate !), deoarece regizorii cu contract de colaborare artistică au pretenţii foarte mari, datorită poziţiei lor privilegiate în teatre. » Ce v-am citat nu e zvon, nu e bârfă, nu e răutate. E un extras dintr-un document oficial postat pe site-ul primăriei. Dovadă mai mare de incompetenţă şi incapacitate managerială nu poate inventa nici măreţul Caragiale ! Ce înţelegem noi de aici? Că pe bază de derogare contabilul poate deveni medic, că şoferul poate fi arhitect, că regizorul şi scenograful sunt tot o apă şi-un pământ, că specializările universităţilor teatrale sunt inutile şi că, de fapt, în spectacolul impostorilor totul e permis în afară de profesionalism. Important e să te solidarizezi cu “cei puternici şi drepţi” (asta până nu te contrazice justiţia!) şi să faci totul, chiar să îngropi o instituţie, un teatru, o istorie pentru nevoia creştină de funcţie, mărire şi bani.
Dar noi, dragi ascultători spectatori, ne cumpărăm bilet şi mergem la teatru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu