miercuri, 18 ianuarie 2012

povestea merge mai departe...


...ca imaginatia e nesecata, slava domnului! motive, pretexte, avalansa de prostie / cat cuprinde!
asadar, sa/ncepem cu "incalzirea", ca avem un an greu... eheeeee

Exercitiu de imaginatie

Inchipuiti/va un spectacol pe o scena imensa, unde sunt nu unul, ci mai multe puncte centrale cu actiuni ce se deruleaza simultan. Grupuri de prim/plan, grupuri de planul doi, grupuri de figuranti – care insa nu sunt “statui”… Fiecare protagonist are partitura sa, fara “pauze psihologice”, fara “momente moarte”. Ei bine, fiecare spectator are preferinta sa in a urmari un grup sau altul. Sigur, cel mai simplu este sa urmaresti prim/planul. E cel mai comod.

…Si a fost Ziua Culturii Nationale. Editia a II-a. Previzibila, anosta, sforaitoare, cu iz de tamaie (o coliva chiar ar fi fost indicata!). Apatia, festivismul, lipsa de imaginatie si seriozitate sunt, asa cum le place tuturor sa spuna si sa auda, “ingredientele principale”. Sa/l mai chinuim, deci, pe Eminescu si anul acesta pe 15 ianuarie, ca tot nu ne poate cere drepturi de autor sau sa ne dea in judecata pentru defaimare, patarea imaginii si alte grozavii.

Imi doream, intr/un cuvant, aceeasi efervescenta, sustinere, implicare si finantare a acestei zile de care se bucura mitingurile si congresele organizate de partidele politice. Nu cred ca voi apuca ziua in care primarul, prefectul, presedintele cj se vor intalni cu zilierii culturii craiovene, nu numai cu directorii institutiilor. Nu cred ca voi apuca ziua in care, de 15 ianuarie, angajatii Teatrului Colibri (l/am ales exemplu pentru ca este cel mai vitregit din multe motive, nu numai imobiliare) vor primi personal o floare macar de la primar, de la directorul economic al primariei care hotaraste bugetul institutiei, dar n/a trecut nici macar o data prin institutie, cate o floare de la fiecare consilier local care prin votul sau decide viitorul cultural al copiilor Craiovei (macar de/ar constientiza importanta deopotriva a votului si a educatiei culturale a copiilor)…

Dar nu! Sunt actiuni inchise, exclusiviste (atentie, nu elitiste!), se fac fotografii ce apar imediat pe retele de socializare, ca da bine, se schimba pupaturi din varful buzelor crispate intr/un zambet acru (sau acrit, in unele cazuri), se suporta manifestarea dupa care se da drumul la extaz si admiratie si gata! Scaparam de Ziua Culturii Nationale! Pana la anu’… mai e!

Si apropo, stie cineva dintre culturnici ca 2012 e Anul Caragiale???? Va marturisesc, eu m/am hotarat: nici o zi fara Caragiale (de parka nu suntem toti desprinsi din momentele si schitele lui!).

Asa ca, alivoar si bonsoar, stimabililor! Ma duc sa pregatesc vitrionul, Naica!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu