miercuri, 23 iunie 2010

Agorim, maria ta!

...ca in fiecare miercuri seara dupa orele 21:30 trecute fix la Radio Oltenia Craiova.
Avem parte de un sfarsit de stagiune tumultuos si capricios. Afara furtuna, ploaie, agitatie – in unele teatre din urbe un “dolce fare niente”. Ne facem ca facem (da’ prooost!), “ii facem” pe ceilalti din vorbe si din aparente, fara sa ne pese ca regresam periculos de rapid…
Da, da…
Regresam…
de Adrian Paunescu
Nu-i nimic, e-n regulă,

mai aşteptăm două sute de ani,
ce-o să fie, un biet accident istoric,
o socoteală matematică greşită,
suntem în Estul Europei, nu uitaţi.
Ruşii, da, Maghiarii, da,
Polonezii, da, Bulgarii, da,
noi, nu, noi nu, noi nu progresăm,
că se interpretează,
când nu voiau vecinii,
noi nu puteam, n-aveam voie,
când vor vecinii,
nu vrem noi, n-avem nevoie,
asta e, aşa suntem noi, ai dracului,
daţi în Paşte, asta e, daţi în Paşte,
nu-i nimic, e-n regulă,
mai vedem noi, mai vedem,
aveţi răbdare, nu bateţi din picioare,
nu vă pripiţinoi regresăm cu plăcere,
noi regresăm cu talent,
noi nu ne luăm după nimeni
decât când regresează.
Două sute de ani! Atât!
Aveţi răbdare, nu chemaţi salvarea,
nu exageraţi, nu cricniţi, regresaţi cu noi!
Înapoi, marş!
Asadar sa bata gongul si sa se ridice cortina!

Zvonuri
Aflu cu stupoare, enervare si fara strop de resemnare cum ca bantuie prin tara o ciuma a teatrelor. Unde merge bine, hop! Apare ciuma si face pe dracu/n patru sa mearga prost. Si cum poate merge prost decat prin a schimba un director (ma rog, manager) bun cu unul prost, obedient si analfabet?! Sa fi aflat activistii de partid din curcubeul statului ca un popor renaste si supravietuieste prin cultura? Nu cred… A! Stiu! Sunt aceiasi de/acum 25 de ani! Sau macar progeniturile lor! Asta e! Altfel cum s/ar fi aciuat ciudata ciuma pe langa directori de teatre cum ar fi Veronica Dobrin de la Braila sau de Ovidiu Balint, directorul Casei de Cultura si al Festivalului Underground de la Arad? Ca mai nou incearca spurcata sa/l doboare pe regizorul László Bocsárdi, director al Teatrului "Tamási Áron" din Sfîntu Gheorghe... Ca, vezi doamne, comisia de evaluare, formata numai din priceputi si abilitati (directorul ansamblului de dansuri din oras, o actrita pensionara si un consilier local – director executiv al unei fundatii agricole) ajunse la concluzia ca regizorul nu e priceput in a conduce teatrul si/i anulara posibilitatea (printr/o nota suficient de mica) de a depune un nou proiect managerial. Ca daca omul e si talentat, si priceput, are si buna credinta, de ce sa nu/i dam noi in cap?! Haaa! A avut succes... Ei si?! Proteste publice si scrisori deschise ale AICT??? Si daca sunt aia priceputi, ce? Noi, analfabetii si incultii, avem painea si cutitul, asa ca noi hotaram ce fel de teatru vrem (asa, ca pentru noi) si mai ales ce fel de director! Unul care sa nu cracneasca in fata autoritatilor, sa nu aiba idei (ca ne doare neuronul, ala singur, saracu’… si obosit…), sa nu ceara bani (ca banii sunt numai pentru noi, nu pentru saltimbanci!) si nu care cumva sa dea dovada vreodata de profesionalism! Cu cat e mai incompetent, cu atat e mai sigur in fotoliul managerial! Ca doar avem mostra aci, langa noi! Exact pentru motivele enumerate “micul teatru mare” al Craiovei este condus in haos de un exemplu de incompetenta, care primi o nota… ce mai! umilitoare in comparatie cu bietul directoras de la Sfantul Gheorghe… Si ce comisie… Ce competente… Un inginer, un poet si un functionar din primarie de pe vremea cealalta. Aveti argument sa ma contraziceti? Astept cu nerabdare debutul unei polemici!
Barfe
Va amintiti ca a fost Festivalul Shakespeare, da? Ei bine, Emil Boroghina, creierul si motorul festivalului a realizat o premiera mondiala prin a sa “Constelatie Hamlet”. Hei, dragi ascultatori spectatori, ati percutat? Premiera mondiala! Aici, la Craiova, oras despre care lumea stie altceva (si stiti si voi despre interlopi, glaucoame eliberatoare, megalomania cantatoare…)! Ce fac ai nostri alesi? Se bat cu pumnul in osanza de pe piept cum ca ei sustin cultura! Poti sa/i contrazici?! Ba bine ca nu! Daca Festivalul Shakespeare a primit cu chiu/cu vai o suta de mii de lei de la onor primarie, apoi “evenimentul muzical al anului” (adica defilarea aia de pitipoance si de golanasi care rag precum magarul in ceata, da’ pe bani multi, infiorator de multi) primeste muuulte sute de mii de euro! Prietenii stiu de ceeeee… Pe pariu?
Rautati
Pai cum sa nu fie asa, dragii mei ascultatori spectatori, cand al din fruntea trebii vorbeste ca al din capu furcii??!! Ce teatru ne trebuie noua, fratilor? Noi tre’ sa facem un sereleu’, ceva… Va suna cunoscut? Din pacate sunt sigura ca da. Ce maaaa??? Sa va fac sediu pentru teatru de papusi??? Ba, voi innebunirati?! Pai noi tre’ sa construim numai cladiri din sticla pentru birouri, mall/uri, carciumi si supermarketuri, nu teatru, baaaa!!! ‘rea/ti ai dreacu’ de "hartisti" cu teatru’ vostru…
Sunt replici din viata, sfasiind sufletul zecilor, sutelor de mii de cetateni care au dreptul la cultura si obligatia sa nu se lase condusi de analfabeti!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu